Patrick Verdeș s-a născut la data de 13 iulie 2007, în localitatea Zalău, județul Sălaj. A urmat școala generală în localitatea natală și liceul în București, unde studiază până astăzi.
Între anii 2018 – 2022, a practicat volei-ul de performanță în cadrul Academiei de volei „Marius Lazăr” din Zalău, sub coordonarea profesorului cu același nume, obținând rezultate remarcabile alături de echipa din care a făcut parte (ex: bronz la campionatul național de tinere speranțe). Apoi, in anul 2022, a performat sub egida Clubului Sportiv Școlar Zalău, obținând brozul la campionatul național de cadeți.
Începând din anul 2023, Patrick Verdeș își desfășoară activitatea sportivă în cadrul Clubului Sportiv Dinamo București, devenind un membru activ al lotului național de volei al României Under 18, încă din anul 2020, atunci când avea numai 13 ani.
Îi mulțumim tânărului sportiv român că a avut amabilitatea să răspundă, pentru cititorii Paginii Sociale, întrebărilor noastre, care își propun să fie o succintă (dar interesantă) incursiune în ceea ce presupune succesul pentru un tânăr care a abandonat, la o vârstă fragedă, confortul căminului parental în favoarea unui trăi independent, cu scopul de a-și urma vocația.
Andrei Talpoș: – În ce context ai realizat, Patrick, faptul că volei-ul este chemarea ta?
Patrick Verdeș: – Se întâmpla când aveam doar 10 ani, atunci când practicam de fapt tenis-ul. Volei-ul mi-a captat atenția în contextul în care îl însoțeam destul de des pe tatăl meu la meciurile de volei pe care acesta le avea în cadrul instituției la care lucra (ISU Porolissum Sălaj).
Spre deosebire de tenis, volei-ul este un joc de echipă, în care rolurile se combină și ajută reciproc, lucru care mi-a plăcut mult de la bun început.
Andrei Talpoș: – Putem discuta, în cazul tău, de o predispoziție genetică, având în vedere faptul că tatăl tău a fost și el, la rându-i voleibalist de nivel internațional, iar fratele tău mai mare este de asemenea un cunoscut campion român la tenis?
Patrick Verdeș: – Da, cu siguranță, sportul face parte din ADN-ul familiei noastre. Îmi aduc aminte, cu drag, de anii copilăriei, în care, alături de tatăl meu, participam la antrenamentele „de familie”, care îl ajutau pe fratele meu să performeze în tenis. Concediile noastre, de pildă, reprezentau o bună ocazie să ne antrenăm ca și cum am fi fost toți trei într-un adevărat cantonament, obișnuindu-ne astfel, încă de mici, cu programul de viață al unui sportiv de performanță.
Andrei Talpoș: – Au reprezentat, pentru tine, tatăl tău și fratele tău mai mare, modele de urmat în vreo privința, alta decât cea legată de sport?
Patrick Verdeș: – Da, categoric! Fratele meu Eric a reprezentat pentru mine, întotdeauna, un model de seriozitate. De la el am învățat disciplina sportivă adevărată, el fiind deja la un nivel înalt de performanță, în toate privințele (atât în sport cât și la școală). Numai prin seriozitatea lui deosebită dar și cu eforturi pe măsură, reușea an de an să obțină, deopotrivă, rezultate notabile in cariera sa sportivă dar și medii peste 9,5 la aproape toate materiile.
Andrei Talpoș: – Care sunt, după părerea ta, caracteristicile de personalitate, și nu numai, obligatorii pentru o persoană de succes, indiferent de domeniul pe care aceasta l-a îmbrățișat?
Patrick Verdeș: – În primul rând disciplina, apoi buna abilitate de a menține, în tot ceea ce faci, o bună motivație și nu în ultimul rând perseverența. Cred că toate acestea sunt valabile în orice domeniu de activitate, succesul fiind de fapt un rezultat, nu o cauză.
Andrei Talpoș: – Joacă vreun rol credința în Dumnezeu, în viața ta de sportiv de performanță sau … în general … în viața sportivilor de succes?
Patrick Verdeș: – Eu consider că da. De altfel și acest lucru a fost unul pe care l-am învățat din familie, atât tatăl meu cât și fratele meu începând orice meci cu o rugăciune. Și eu mi-am creat propriul meu ritual, care mă ajută să mă pregătesc psihic într-un fel aparte, înainte de orice competiție importantă.
Cred că, în general, credința, face parte din bagajul existențial al majorității sportivilor de succes. Fără credință, disciplina însăși ar avea de suferit pentru că … într-o oarecare măsură … sportivii de performanță sunt ca și călugării: își împart timpul (foarte strict) între muncă (efort) și echilibrare psihică (rugăciune).
Andrei Talpoș: – Care sunt planurile tale de viitor? Unde îl vezi pe Patrick Verdeș peste vreo cinci ani?
Patrick Verdeș: – Mi-aș dori ca viitorul apropiat să îmi aducă șansa de a studia la o facultate de prestigiu din străinătate (poate chiar în Statele Unite ale Americii, la fel ca și fratele meu mai mare) și unde să pot fi un titular în lotul de volei al facultății respective.
Andrei Talpoș: – În final, ce îndemn ai dori să transmiți copiilor și tinerilor dornici să facă performanță în volei sau în sport, în general?
Patrick Verdeș: – Le-aș spune că … indiferent de dificultățile ce le vor apărea în cale … să nu renunțe la visul lor și să facă tot ce ține de ei dar nu oricum … ci … neapărat … bucurându-se de fiecare moment, căci până și cariera sportivă (la fel ca și viața) trebuie să fie o bucurie.
Andrei Talpoș: – Îți mulțumim mult pentru amabilitatea de a răspunde întrebărilor noastre și îți dorim mult succes în continuare.
