Din arcada unei biserici părăsite,
cu cărămizi proptite doar-doar să cadă
ți-a cântat la harpă
un înger,
până când globul de cristal s-a spart,
atins de sunetul ciobit al visului
care a plecat mult prea târziu
de pe nisipul fierbinte al nimbullui sfințeniei.
Iar bătrânul așezat în rugăciune
și-a ascultat glasul cascadelor
pălmuidu-și viața cu o privire rece,
agățată de ieri pe pietrele tăcerii
care îl învață să iubească,
fără să respire,
orice chip,
căci odată a fost aurit.
Astăzi, lumânarea picură
lacrimi din ochii icoanei mele,
sărutând cu ceara fierbinte pielea
ce mi-a rămas rece, rece …
––––
Autor: ieromonah Hrisostom Filipescu, fragment din volumul intitulat: “Ascultă, Privește, Atinge”, apărut în anul 2015 la editura Pim, din Iași
Sursa imaginii: https://ziarullumina.ro/societate/reportaj/ruinele-unei-biserici-ca-o-continua-postire-70974.html
