Versatilitatea este, fără îndoială, una dintre trăsăturile definitorii ale Manuelei Villa: cântăreață cu o voce minunată, actriță, prezentatoare radio, scriitoare publicată, dar și o persoană cu un mare angajament față de cauzele sociale.
Manuela Villa este, de asemenea, o vedetă TV italiană, dar și fiica celebrului Claudio Villa, cunoscut actor și muzician italian, renumit în întreaga lume pentru capodoperele sale. Cel mai probabil, publicul român își amintește de Claudio Villa datorită piesei Granada.
Un artist unic, care a lăsat o amprentă de neșters în muzica italiană. Claudio Villa, al cărui nume real era Claudio Pica, a fost unul dintre cei mai apreciați și iubiți interpreți ai timpului său, fiind și astăzi o sursă de inspirație pentru mulți tineri care își doresc o carieră muzicală.
Claudio Villa a fost asociat întotdeauna cu genul melodic italian, pe care l-a interpretat cu o măiestrie și emoție aparte. Vocea sa, caracterizată de o mare amplitudine vocală și un timbru cald și vibrant, se potrivea perfect acestui stil. Interpretările sale aveau adesea o tentă teatrală, bogate în expresivitate și bazate pe o tehnică vocală impecabilă.
Manuela Villa a recunoscut public, în repetate rânduri, importanța deosebită pe care a jucat-o notorietatea tatălui său în devenirea ei artistică, publicul lui Claudio Villa primind-o cu afecțiune și pe ea.
Recunoașterea oficială, ca fiică a lui Claudio Villa, a venit după o luptă juridică de 21 de ani. Procesul a început pe când Manuela era minoră și s-a încheiat în 2004, când Curtea de Casație din Italia a confirmat definitiv paternitatea lui Claudio Villa. În urma acestei decizii, Manuela și fratele ei, Claudio, au putut adăuga la numele mamei și numele tatălui.
Totul a început când Manuela era copil, și a aflat că persoana pe care o numea „tată” nu era părintele ei biologic. Întrebată cum a aflat acest lucru, ea povestește:
„Mi-a spus-o o soră călugăriță, din răzbunare. Îi făcusem o farsă: construisem o sperietoare din paie și o pusesem în patul ei, să o sperii. Supărată, mi-a spus că cel pe care îl credeam tatăl meu… nu era.”
De aici a început o luptă lungă pentru a fi recunoscută legal drept fiică legitimă a lui Claudio Villa.
Manuela a colorat istoria televiziunii italiene cu vocea sa timp de mulți ani, devenind un chip cunoscut și îndrăgit de telespectatori. Însă multe interviuri recente au dezvăluit dificultățile cu care s-a confruntat, atât din cauza numelui, cât și a aspectului fizic.
Manuela Villa rămâne o femeie luminoasă în viață și în implicarea civică, mai ales prin ultima sa carte: „Le note ballerine”, dedicată copiilor cu tulburări specifice de învățare (DSA).
Îi mulțumim Manuelei Villa că a aceptat să împărtășească cu cititorii Paginii Sociale câteva din gândurile și trăirile ei, destăinuite în cadrul unui interesant interviu dat cu ocazia festivalului de la Sanremo, din 2025.
Mirela Șinca (Mira): – Manuela, cum și când ai început cariera ta artistică?
Manuela Villa: – Cu siguranță în anii ’80, când o prietenă mi-a făcut cadou piesa Woman in Love, a Barbrei Streisand. Atunci am înțeles că am o voce aparte. Barbra a fost un model pentru mine, până când l-am întâlnit pe tatăl meu și, în ciuda tuturor întâmplărilor ce au urmat, am decis să îmbrățișez muzica lui ca pe singura resursă pe care o mai aveam.
Mira: – Care a fost momentul de cotitură din cariera ta?
Manuela Villa: – Am avut multe experiențe importante, cum ar fi momentul în care am cântat în Mondoviziune pentru Papă, o piesă compusă împreună cu Guido Ferilli, dedicată păcii între cele trei religii monoteiste. Însă nu simt că am avut o „cotitură” artistică. Nu mă consider „ajunsă”; sunt într-o permanentă căutare de sine. Vreau să continui să visez și să dau publicului tot ce-i mai bun din mine.
Mira: – Ce înseamnă pentru tine Frumusețea?
Manuela Villa: – Pentru mine, frumusețea înseamnă împărtășire. Acolo găsesc frumusețea pură! Estetica e o plăcere a simțurilor, dar nu în ea îmi pun principiile. Frumusețea înseamnă să te placi pe tine însuți, deci este subiectivă – o formă de putere personală.
Mira: – Care sunt proiectele tale de actualitate?
Manuela Villa: – Tocmai am editat a cincea mea carte, intitulată: Le note ballerine, axată pe DSA (Tulburările Specifice de Învățare), destinată tinerilor care se confruntă cu astfel de probleme. Cartea e scrisă din dorința de a-i ajuta pe aceștia să înțeleagă că pot depăși dificultățile pe care le au. Protagonista este o fată cu discalculie. Este o carte foarte personală, pentru că și eu sufăr de același lucru. Mi-am dorit să ofer un instrument util educatorilor și familiilor.
Mira: – Ce ți-ai propus, de fapt, cu această nouă carte?
Manuela Villa: – Să sensibilizez profesorii, părinții și copiii, cu privire la problematica DSA.
Mira: – Ai menționat faptul că ești, tu însuți,discalculică. Cum ai aflat acest lucru?
Manuela Villa: – Am făcut niște teste. Simțeam dificultăți în logică matematică, credeam că pur și simplu nu sunt bună la matematică. Dar nu era doar atât. În urma testelor am aflat că am, într-adevăr, discalculie 100%.
Mira: – Când ai decis să te testezi?
Manuela Villa: – Acum câțiva ani. Voiam să înțeleg mai bine cum sunt. Nu știam exact ce înseamnă DSA și am vrut să investighez. Am avut mereu dificultăți în calcule și raționamente logice. M-a interesat subiectul și mi-am dorit să fiu credibilă ca autoare, pentru că și eu am o tulburare de învățare.
Mira: – Deci, e un roman parțial autobiografic…
Manuela Villa: – Da, este un roman, dar conține experiențe reale, prin intermediul personajelor și poveștii.
Mira: – Ai făcut și faci multe pentru societate. Crezi că s-a făcut suficient?
Manuela Villa: – Sunt multe lucruri ignorate sau lăsate deoparte. Eu sunt ceea ce vedeți. Voi lupta pentru drepturile oamenilor așa cum am luptat pentru ale mele – cu aceeași forță și onestitate. Restul sunt doar vorbe. Ori ai încredere, ori nu.
Mira: – Muzica italiană este apreciată în toată lumea. Care a fost experiența lui Claudio Villa în afara Italiei și ce a lăsat în urmă?
Manuela Villa: – Este cunoscut ce impact fantastic a avut tatăl meu peste hotare. Eu am datoria de a continua această moștenire, în Italia și în lume.
Mira: – Ai avut experiențe internaționale importante. Care au fost cele mai emoționante?
Manuela Villa: – Îmi amintesc cu drag de turneele din Uniunea Sovietică, Australia și Canada. Au fost esențiale pentru mine.
Mira: – Care sunt momentele tale de suflet ca interpretă și care este piesa ta preferată?
Manuela Villa: – Momentele în care am fost împiedicată să cânt. Ele m-au întărit. Când supraviețuiești răutății gratuite, ești deja un învingător. Piesa mea preferată este Un amore così grande.
Mira: – De la televiziune la teatru – cum a venit această tranziție? Ce înseamnă pentru tine actoria?
Manuela Villa: – Este o completare. Iubesc actoria, iubesc teatrul.
Mira: – Există un rol pe care ai vrea neapărat să-l joci?
Manuela Villa: – Orice rol în care nu se pot face comparații. S-au făcut prea multe în muzică, mi-au tăiat aripile. În teatru nu pot face asta.
Mira: – Cum te-ai simțit când ai fost aleasă să interpretezi versiunea italiană a lui Pocahontas?
Manuela Villa: – Am fost aleasă de Alan Menken pentru ceea ce sunt. Singura mea satisfacție artistică adevărată a venit, culmea, din America.
Mira: – Crezi că cei mici mai cresc cu desenele Disney?
Manuela Villa: – Cei foarte mici, da. Apoi, desenele Disney devin mai mult pentru adulți, care realizează ce au pierdut.
Mira: – Ce relație ai cu fiul tău, Jacopo? Ce valori încerci să-i transmiți?
Manuela Villa: – Să fie onest și un om de caracter.
Mira: – Dacă n-ai fi ales cariera artistică, ce ți-ar fi plăcut să faci?
Manuela Villa: – Orice, mai puțin hoț sau politician.
Mira: – Ce hobby-uri ai?
Manuela Villa: – Îmi place să pictez, să scriu, să meșteresc lucruri cu mâinile mele.
Mira: – Defecte și calități ale Manuelei Villa…
Manuela Villa: – Toate calitățile mele le consider mari defecte… și invers. Dacă le am cu adevărat.
Mira: – Una dintre marile tale satisfacții a fost să cânți în Piața Sf. Petru, pentru Papă…
Manuela Villa: – Da, pentru că era prima oară când trei religii monoteiste cântau pentru pace. Textul era scris și de mine, muzica – de Guido Maria Ferilli. A fost o mare responsabilitate.
Mira: – Au existat în viața ta „trenuri pierdute”?
Manuela Villa: – Eu am urcat în toate trenurile… doar că nașul cerea mereu preț dublu. Și atunci am preferat s-o iau pe jos. Sper că m-am făcut înțeleasă.
Mira: – Ce proiecte ai în pregătire pentru viitorul apropiat?
Manuela Villa: – Adevărul e că am multe proiecte deschise. Continuă activitatea mea în teatru, în zona socială, dar și muzicală – am primit propuneri pentru concerte dedicate muzicii lui Claudio Villa în lume, dar și pentru cântecele mele. Sunt deschisă mereu. După interviul pe care ți l-am acordat în februarie 2025, în timpul Festivalului de la Sanremo, am primit invitații și din România. Mi-ar plăcea mult să ajung și în România, pentru că cunosc mulți români în Italia, care m-au surprins prin cultura lor muzicală. Aștept, cu speranță, să ajung – curând – și în România.
Mira: – Manuela, ca de obicei, ești deschisă și sinceră în fața publicului tău. În Italia ești iubită pentru că ești mereu tu însuți. Îți multumim ! Sper să ne revedem curând.
Autor: Mirela Sinca (Mira)
Sursa imaginii: arhiva personala a autoarei
