Teoria juridică spune că factorii care pot determina un om să comită o crimă sunt posibil de clasificat în mai multe categorii: factori individuali, factori sociali și factori de mediu.
Ei bine, realitățile românești de zilele acestea mai adaugă acestei enumerări și factori ce țin de neglijența autorităților competente in materie. Și este limpede că este așa, din moment ce … pentru a nu știu câta oară … intervenția autorităților survine tardiv, după ce omorul a avut loc.
De subliniat faptul că nu mă refer aici doar la cel mai recent caz, cel al criminalului din județul Mureș, care a ucis o tânără în propria ei locuință și mai apoi a incendiat-o, deși tânăra solicitase protecția poliției în mai multe rânduri.
La o simplă căutare pe Internet, aflăm că în luna iunie a anului curent, o tânăra gravidă din Prahova, a fost ucisă cu toporul, pentru că voia să se despartă de partenerul ei (conform stirileprotvro). Tot în aceeași lună, o femeie din județul Brăila a murit după ce soțul ei a bătut-o în mod repetat cu pumnii, picioarele și chiar cu un picior de scaun (conform monitorulcj.ro). De asemenea, în luna mai a acestui an, o tânăra a fost împușcată într-un complex rezidenţial de lângă București. Avea doar 23 de ani și era însărcinată (conform digifm.ro) … și exemplele ar putea să continue.
O statistică sumbră prezentată de monitorulcj.ro arată că, până la finele lunii iunie 2025, avusese deja loc al 27-lea femicid din acest an. Numai că … omorârea pruncilor în pântecele mamei lor (așa cum s-a întâmplat în mai multe cazuri), adică a părţii sfinte a umanităţii, este (potrivit teologilor) un atentat direct la iubirea lui Dumnezeu, este antecameră crimei de pe Golgota [1].
Aceste lucruri ne îndreptățesc să credem că crima a rămas un stigmat endemic al umanităţii, prin care omul calcă în picioare chipul lui Dumnezeu şi semnează legământul de înfrăţire nimeni altul decât: diavolul [1].
Din păcate efectele oribilelor crime ce îngroașă statisticile Poliției Române sunt mult mai ample decât cele pe care presa sau autoritățile ni le prezintă, căci nimeni nu vorbește suficient despre traumele cu care rămân copiii care asistă la astfel de drame, nimeni nu vorbește “cu subiect și predicat” de soarta copiilor victimelor, care … de cele mai multe ori … ajung în îngrijirea statului, prin centre de copii și orfelinate care nu dețin mijloacele și priceperea necesare să îi ajute să își revină psihic și nu numai.
Am cunoscut eu însumi, și am lucrat (ca voluntar într-o acțiune caritabilă ce presupunea oferirea de cursuri de limba engleză unor copii orfani, instituționalizați pe lângă o Sfânta Mănăstire din Ardeal), cu o fetiță care a asistat la scenele oribile în care tatăl ei a ucis-o pe mama ei, destramând cu totul o întreagă familie. Criminalul a ajuns (cum era și firesc) în spatele gratiilor, mama la ceruri și copiii în diverse orfelinate. Mă întrebam și atunci, așa cum mă întreb și acum: ce poate fi în sufletul unei asemenea copile? Unde să mai caute o astfel de ființă alinare și sprijin, într-o societate strâmbă și stricată?
Și singurul răspuns pe care mi-l pot da este: în credință! Căci nu întâmplător, înțelepciunea biblică ne învață să “îi primim între noi pe cei care sunt slabi în credinţă” (Romani 14-16). Dar oare … facem noi, ca societate modernă, acest lucru? Câți dintre copii orfani au șansa se fie îndreptați de către îngrijitorii, educatorii și profesorii lor către credință? Mă tem că foarte puțini, la nivel național, și mă mai tem că remarcabilii preoți, monahi sau monahii care se încumetă să facă ceva concret în această privință, primesc, tot de la Statul Român, fel de fel de piedici, de multe ori izvorâte dintr-o nepăsare ipocrită, ce e greu de descris în cuvinte.
Numai că toate acestea se întâmplă în timp ce … moştenirea crimei originare rămâne prezentă până astăzi, în mod sistematizat, în viaţa românilor. Tot cu apel la litera teoriei juridice, sunt de atenționat și autoritățile care încă “dorm” că până și inacţiunea poate fi incriminată, într-un stat de drept.
Dacă nu va fi incriminată de resorturile statale competente, va fi – cu siguranță – incriminată de copiii care, în fiecare minut, undeva, în vreo casă de român, se simt speriați, intimidați, terorizați, manipulați, răniti sau umiliți, fără că nimeni să facă ceva suficient de concret pentru a schimba această realitate cruntă.
***
Bibliografie:
Pr. Ioan Valentin Istrati, 2025, Uciderea în taină şi cel mai violent verset din Biblie, Articol Internet, Sursa: https://doxologia.ro/uciderea-taina-cel-mai-violent-verset-din-biblie
––––-
Autor: Mihai Talpos
Sursa imaginii: https://www.jw.org/ro/biblioteca/carti/relatari-din-biblie/2/cain-abel-manie-crima/
