Alex Ion este un expert român stabilit la Viena, care se remarcă printr-un profil profesional complex și bine ancorat în necesitățile piețelor actuale în contextul în care vânzările și marketing-ul devin domenii de expertiză din ce în ce mai provocatoare astăzi, în era tehnologiei.
Consultant cu aproape 25 de ani de experiență în managementul vânzărilor și al marketingului, dintre care 15 ani pe piețe internaționale și în industrii foarte diverse, Alex Ion deservește cu profesionalism clienții săi pe paliere de acțiune precum: pregătirea produselor și serviciilor tech pentru comercializare (rafinare USPs/value proposition, PMF/product-market-fit); lansare și punere în piață; strategie de vânzări și marketing; operațiuni customizate de marketing (de la evenimente, la prezență digitală, la advertising etc.).
Alex Ion este implicat în activitățile câtorva acceleratoare de afaceri din Austria și Ungaria, dar și în pregătirea noilor generații de manageri și antreprenori, colaborând (ca guest lecturer) cu instituții de învățământ superior de prestigiu, din Austria.
Spiritul său antreprenorial i-a permis să își dezvolte, cu succes, propria afacere din domeniul consultanței de business dar și să se implice, ca asociat co-fondator, în multiple companii și consorții din România, Ungaria și Austria.
Îi mulțumim lui Alex că a avut amabilitatea să răspundă, pentru cititorii Paginii Sociale, întrebărilor noastre, care își propun să reprezinte o incursiune interesantă în secretele succesului pe piețe internaționale.
Mihai Talpoș: – Dobândirea succesului într-un domeniu extrem de competitiv (așa cum este cel al marketing-ului) dar și într-o țară străină, este – prin definiție – un lucru dificil și … cel mai probabil … nu la îndemâna oricui. Care crezi că sunt secretele succesului tău, după 15 ani de muncă asiduă pe piețe internaționale diverse?
Alex Ion: – Nu e un secret că „am avut noroc”, da? – Dincolo de glumă: când am plecat din România în 2010, am făcut-o cu gândul că vreau să lucrez în business internațional, preferabil în regiune. „Am avut noroc” să fac o școală cu colegi din zeci de țări; apoi „am avut noroc” cu primul job regional; după care „am fost importat” la Viena de o altă corporație, pentru cel mai complex job pe care l-am avut – în care am acoperit două divizii, 16 țări, zeci de industrii diferite. Iar acum sunt în al optulea an în care fac pe cont propriu cam ce făceam în corporație – doar și-mai-complex, pentru clienți mai ales din Centrul-Estul Europei. Acum, în loc să pun pe piață produse germane în CEE/SEE, lucrez cu firme românești, maghiare etc. pe care le ajut să se extindă dincolo de piețele naționale.
…Și atunci, „secrete”. Am avut o „idee fixă” despre business internațional și business în domeniul tehnologiei. Am încercat să înțeleg care sunt skill-urile de care am nevoie (iar apoi cred că mi le-am dezvoltat). Dar mai ales, îmi este esențial să mă pun în pielea clientului antreprenor și să înțeleg lucruri elementare precum: ce e special în serviciul / produsul / businessul lui? Unde creează valoare? Unde și cum putem replica acea valoare pentru clienți din alte geografii? În mintea mea, cred că e o combinație de empatie, skill-uri de business / marketing / vânzări, (foarte) multă muncă și ceva noroc.
Mihai Talpoș: – Știu că ai sprijinit nemijlocit, prin serviciile tale, multe tipuri de companii. Ca atare, te-aș ruga să menționezi pentru cititorii noștri, din ce țări provin respectivele firme și în ce domenii își desfășoară activitatea?
Alex Ion: – În prima corporație, din domeniul media/entertainment, ținta erau țările din fosta Iugoslavie. Anii 2011-2013 au fost perioada când puneam canale TV pe mobil. Cu a doua corporație, cele două divizii erau echipamente medicale și echipamente de siguranță – pentru domenii diverse precum industria chimică, pharma, petrol și gaze, poliție etc.; în întreaga regiune dintre Cehia, Slovacia la nord – și Grecia, Cipru și Israel la sud.
În ultimii ani, domeniile clienților sunt tot mai tehnice – software development, produse software, platforme și servicii digitale, cybersecurity, educație – cu o componentă de AI în creștere accelerată în ultimele 12-18 luni. Geografia a rămas cam aceeași, cu cei mai mulți clienți provenind din Ungaria, România și Austria; dar punctual și din Bulgaria, Serbia, Croația. Cu toți, numitorul comun este că au ajuns la plafonul a ce pot face pe piața națională – așa că ne uităm la (/intrăm pe) piețe internaționale fie ca oportunitate de creștere, fie pentru a evita dificultățile respectivelor piețe naționale.
Mihai Talpoș: – Înțelegând că sprijini, în continuare, și firme românești, ceea ce e un lucru de apreciat, te rog să ne spui cum reușești să păstrezi contactul cu țara și cu oportunitățile de afaceri ce se ivesc în România?
Alex Ion: Recunosc că, inițial, România nu mi-a fost o prioritate din punct de vedere al business-ului. Dar gradual, parteneri (și actuali prieteni) „m-au tras” în proiecte foarte interesante. Așa este cazul cu SBC: ne-am cunoscut prin prieteni comuni, am descoperit că avem aceleași interese și -mai ales- aceleași valori – iar acum lucrăm cot la cot pentru dezvoltarea propriului centru de expertiză în internaționalizare.
…Ceea ce, „în mintea mea”, înseamnă mai multe lucruri: în primul rând, antreprenorii români sunt -în medie și în general- mai deschiși și mai comunicativi, și e relativ ușor de explorat idei. Venind din aceeași cultură, relațiile interpersonale sunt mai ușor de păstrat și dezvoltat. Dar apoi descopăr cu deosebită plăcere că, împreună cu antreprenori trecuți de midlife crisis care nu mai au nimic de demonstrat, putem avea o abordare foarte obiectivă, în care „tragem împreună” pentru aceleași ținte – iar ego-ul și vanitatea dispar.
Mihai Talpoș: – Unghiul din care te apleci tu asupra particularităților afacerilor pe care le sprijini este unul aparte, care presupune înțelegerea celor mai intime resorturi ce pun în mișcare companiile deservite, așadar cu apel la o astfel de experiență, ca și a ta, te rog să ne spui ce au firmele străine și nu reușesc să aibă firmele românești, în rețeta presupusă de obținerea succesului pe piețele internaționale?
Alex Ion: – Asemănarea, în primul rând, este că și firmele românești și cele străine depun la fel de (foarte) mult efort. Prima diferență pe care o văd este economia din care provin, și cât de mult sprijină antreprenorii. De exemplu, deabia zilele astea văd în România programe de sprijinire -pe bune- a proiectelor de internaționalizare, care în alte țări (nu mai departe de Ungaria) sunt normale și cu vechime.
Dar, „în mintea mea”, primul responsabil cu dezvoltarea companiei este antreprenorul, nu statul. Antreprenorul este cel care trebuie să găsească soluții de „scos firma afară”. Și aici nu văd foarte multă lume care să facă pasul mental de la firmă care vinde în județ sau în țară, la firmă care vinde în UE sau global.
…Iar atunci când acest lucru se întâmplă, este mai ales în regim de lohn, nu ca produse proprii, dezvoltate în România. Industria textilă din anii ‘90 este surprinzător de similară cu industriile software și automotive (doar două exemple) din anii 2020+.
Dar văd un trend pozitiv: firme germane de automotive deschid centre de R&D în România. Firme românești de software, crescute în ultimii ani prin M&As, încep să dezvolte produse interesante (și competitive!) la nivel global. Cel mai încurajator: companii și produse românești digital first / digital native, care funcționează (aproape) la fel ca firme din Germania, Franța, UK, US.
Mihai Talpoș: – Se mai pot genera povești de succces, în materia internaționalizării unor produse și / sau servicii românești, în condițiile unei economii globale zdruncinate de evenimente diverse: conflicte armate, impuneri de tarife vamale fără precedent pentru comerțul internațional, instabilitate politică și câte și mai câte?
Alex Ion: – Absolut, da! Încă din primăvară spuneam că „strângerea rândurilor” în Uniunea Europeană are potențialul să creeze multe oportunități pentru România. Cred că pe multe categorii de produse (mai ales cele „sensibile”, sau cele care au nevoie de expertiză, calitate, și garanția că au fost produse în Europa) vom vedea o relocare ca nearshoring.
Întâmplător sau nu, zilele trecute s-au întâmplat mai multe lucruri care mie îmi par să confirme această direcție. Pe de o parte, la nivelul Uniunii Europene, se pornesc discuții în jurul deficitului comercial de vreo 300 de miliarde de euro pe care UE îl are în raport cu China. Și aici nu mai vorbim despre Temu, Shein și ligheane de plastic – ci de industrii strategice precum automotive, IT&C, servicii digitale (putem include și AI aici?), unde UE are un interes major să își protejeze producătorii și furnizorii de servicii proprii.
Apoi, în relația cu SUA, tocmai s-a agreat un nivel de tarifare de 15% – mult mai mic decât ce s-a blufat inițial pentru că („în mintea mea”) UE a răspuns cu tarifare reciprocă, dar țintită exact pe produsele care provoacă cele mai mari daune votanților guvernului american actual.
De toate acestea, nu cred că România ar putea beneficia dacă nu ar fi membru UE.
…Dar pentru că „ți se dă, dar nu ți se bagă în traistă”: tot săptămâna trecută am văzut cea mai mare ofensivă diplomatică-economică a României din ultimii mulți? ani. Guvernul României a avut întâlniri excelente cu guvernele și reprezentanți ai mediului de business din Germania și Austria – principalii parteneri economici ai României. Din reacțiile pe care le-am văzut (nu în România!), pare că suntem primiți cu brațele deschise, ca „oameni normali la cap” și parteneri legitimi de business.
Și asta mă aduce la ce spuneam mai devreme: antreprenorul român poate să facă multe, foarte multe! lucruri pe cont propriu – inclusiv să „își scoată firma afară” pe cont propriu. Dar atunci când există sprijin din partea statului (sau cel puțin nu pune piedici ci „deschide uși” la nivel macro), perspectivele pe care eu le văd sunt pozitive.
Mihai Talpoș: – Și acum, că ne apropiem de finalul dialogului nostru, îmi permit să îți adresez și o întrebare ceva mai personală. Cărui lucru, din România, îi duci cel mai tare dorul?
Alex Ion: – Ajung în România destul de des, cel puțin la 1-2 luni – și am norocul să revăd familia și prietenii la Timișoara, Sibiu și Cluj. Dar clar, ar fi fain să putem petrece mai mult timp împreună, în persoană.
Mihai Talpoș: – Îți mulțumim mult pentru amabilitatea de a răspunde întrebărilor noastre și îți dorim mult succes în continuare.
Alex Ion: – Îți mulțumesc și eu Mihai, pentru interviu și pentru încrederea să mă cooptezi în colectivul SBC.
