Înainte de a ne “trezi” la viața de om, la conștiința, la Chipul nostru de Om, întrebându-ne: “cine suntem, de unde venim, încotro ne ducem și cu ce rost ne-a creat Dumnezeu, iar părinții noștri ne-au născut în această lume”, înainte de toate acestea, trei îngeri căzuți ne-au întâmpinat la prima răs-cruce a vieții noastre. Acești îngeri căzuți, cu rang foarte înalt – “prinți” ai “împărăției – întunericului – minciunii”, erau: uitarea, necunoașterea și lenea.
Când “cărăruia” pe care călătoream s-a desfăcut în două, cei trei “prinți” au răsărit de neunde în fața noastră. În răscrucea cărării noastre era înfipt un ciot uscat și decojit, în care erau bătute două indicatoare: cel de-a stânga, pe care scris: “crede și nu cerceta (cunoaște)” și cel de-a dreapta pe care era scris: “caută și vei afla”.
Cei trei “prinți” se roteau în jurul “ciotului”, râzând cu larmă mare. Când ne-au zărit, au alergat înaintea noastră, “îmbrățișându-ne” ca pe niște “rude” dragi, uimindu-ne și fascinandu-ne cu “farmecul” lor.
Nici nu am băgat de seamă când, împreună cu ei, am luat-o spre “stânga”, și nici nu am observat că mai era o cărare de-a dreapta, care vorbea ochilor noștri: “caută și vei afla”. Dar auzeam cum “prinții” noștri ne repetau … ca pe o mantră … mereu și tot mereu: “crede și nu cerceta”, “crede și nu cerceta” … crede și nu cerceta”.
Când ne-am revenit din uimire, a navalit peste noi întrebarea: “în cine să credem?” și “pe cine să nu cercetăm (cunoaștem)?” Sigur … pe Dumnezeu, au strigat cei trei “prinți” ai “împărăției – întunericului – minciunii”. În El să credem, dar să NU ne “istovim” cercetând, pentru că ei, rudele noastre, „prinții”, îl au deja “gândit și închipuit” și pentru noi. Și ne-au convins ușor că ei spun “adevărul gol-goluț”, pe care cu timpul “l-au pironit în cuie” în inima și în mintea noastră … și era atât de convenabil și pentru noi.
Și orice ar spune lumea sau Biserica, Sfânta Scriptură, cu Sfinții săi, cu Sfânta Liturghie și Euharistie, noi să nu luăm în seama, să nu cercetăm … și atât de puternică este fascinația acestei “legi”: “crede și nu cerceta”, încât chiar dacă noi înșine am citi din Biblie, Cuvântul Dumnezeiesc …”caută și vei afla, bate și ți se va deschide” … tot nu am putea să ne deschidem inima și să-L primim.
Așa cum zice Domnul Hristos, oamenii au ochi să vadă și nu văd, au urechi să audă și nu aud, pentru că inima lor s-a făcut “mormânt – întuneric”, s-a împietrit.
Tâlcuire:
“Crede și nu cerceta” versus “Caută și vei afla”. Una dintre cele mai controversate sintagme atribuite creștinismului este: “Crede și nu cerceta”, însă citatul la care se face referire nu se regăsește în Biblie, chiar dacă mulți dintre cei care îl folosesc nu cunosc adevărata proveniență a acestuia. Potrivit istoricilor, citatul îi este atribuit filozofului grec Celsus, care a trăit în secoul al II lea. În scrierile sale, susțin unii dintre cercetători, Celsus îi acuză pe creștini de manipularea unor oameni simpli și creduli, care puteau fi păcăliți ușor. Astfel, spunea el, acestor oameni li se prezenta o religie nouă și atractivă, cu scopul de a-i converti. Deducția făcută de Celsius provine din versetul atribuit lui Ioan (20,29), unde Mântuitorul îi spune lui Toma: “Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut și ai crezut” [1].
Bibliografie:
[1] Daniel Guță, citat de adevarul.ro, in 28.09.2015
Autor: necunoscut
Pildă culeasă de la Dorin și Mariana D,; Antonia T.; Alice B.; Natalia D.; co-autori ai broșurii intitulate: “Despre taina și trăirea Sfintei Liturghii, în scrierile Părintelui Ghelasie de la Frăsinei”, apărută la o editura nespecificată și distribuită la Mănăstirea Sfântu Mucenic Filimon – Vâlcea.
Autorul imaginii: Michelangelo
Sursa imaginii: https://www.inspectmun.ro/picturi-renascentiste/
