Ciprian Căprar s-a născut în 24 martie 1977, în Maroc, și-a petrecut copilăria și adolescența în România (în localitatea Zalău, din județul Sălaj), după care, în anul 1996, a emigrat în Statele Unite ale Americii, împreuna cu familia.
Traiul departe de țară l-a făcut, în mai multe rânduri, să se reinventeze, găsind … de fiecare dată … puterea și determinarea să facă – cu succes – acest lucru. A fost, pe rând: militar de carieră (activ în teatre de război precum cele din Bosnia); contabil; antreprenor în domeniul alimentației publice și al transporturilor de mărfuri și, nu în ultimul rând, apicultor.
Creșterea albinelor, transformată din pasiune în afacere, a fost provocarea pe care a acceptat-o cu bucurie, într-un context de familie care presupunea „așezarea la vatră”, din pricina venirii pe lume a copilului său (Liam), devenit (alături de mama sa, tot româncă de origine) un adevărat sprijin în activitatea apicolă.
Îi mulțumim lui Ciprian Căprar că a avut amabilitatea să răspundă, pentru cititorii Paginii Sociale, întrebărilor noastre, care își propun să reprezinte o incursiune interesantă în felul în care se face apicultură în Statele Unite ale Americii, o țara care deja se confruntă cu pericolul dispariției albinelor.
Mihai Talpoș: – Dragă Ciprian, pentru că am avut bucuria să te cunosc încă din copilărie și chiar să petrec zile de neuitat alături de tine și alți prieteni comuni, la casa bunicilor tăi din localitatea Meseșenii de Jos, județul Sălaj, unde Dumnezeu a fost extrem de darnic cu natura înconjurătoare, încep dialogul nostru întrebându-te: – cum te simți astăzi, lucrând aproape exclusiv în natură, alături de albinele tale, care prosperă sub îngrijirea ta?
Ciprian Căprar: – A lucra cu albinele mă ține cu picioarele pe pământ. De fiecare dată când deschid un stup îmi amintesc cât de conectați suntem cu natura și cât de mult depindem de aceste mici vietăți. Este o experiență care te smereste, pentru că albinele nu lucrează pentru noi, ele lucrează pentru colonie, iar noi suntem doar norocoși că putem să beneficiem de bunătățile pe care ele le creează. Apicultura te învață să ai răbdare, respect față de natură și vietăți, o bucurie liniștită și relaxantă, pe care nu o găsești la birou. Pentru mine nu este doar despre miere, este despre descoperirea că facem parte din ceva foarte complex și frumos.
Mihai Talpoș: – Este bine cunoscut faptul că albinele joacă un rol esențial în polenizarea plantelor, ceea ce este vital pentru producția de alimente și pentru biodiversitate. Numai că, efectele poluării și ale agriculturii intensive bazate pe tratamente chimice, par a aduce în actualitate celebrele afirmații ale lui Einstein, care spunea că odată cu dispariția albinelor, și umanitatea își va găsi calea către pieire. Așa să fie? Cum stau Statele Unite ale Americii la acest capitol?
Ciprian Căprar: – Din câte cunosc eu, referitor la această afirmație, nu există nici o dovadă din corespondența lui Einstein că el ar fi a menționat vreodată așa ceva. Este … desigur … o afirmație care are un impact emoțional destul de adânc asupra oamenilor. Dar totuși, constatarea atribuită celebrului fizician conține o importantă doză de adevăr. Se spune că, de fapt, expresia a apărut în rândul apicultorilor undeva în anii ‘90.
Trecând peste acest subiect și revenind la apicultura din Statele Unite, vă pot spune că și America se confruntă cu provocări serioase din cauza poluării, a tratamentelor chimice și a agriculturii intensive. Pesticidele, în special neonicotinoidele, afectează sistemul nervos al albinelor și le reduc capacitatea de orientare și de polenizare. Monoculturile întinse limitează diversitatea surselor de hrană, ceea ce slabește coloniile, iar poluarea mediului degradează calitatea nectarului și a polenului. Toate acestea duc la scăderea populațiilor de albine și pun presiune pe apicultori. Practic, sănătatea albinelor este un barometru pentru sănătatea întregului ecosistem agricol și, implicit, pentru siguranța alimentară.
Ce se întâmplă dacă albinele dispar? Impactul ar fi dramatic asupra agriculturii și implicit asupra alimentației noastre. Peste o treime din plante depind direct de polenizarea făcută de albine. Fără ele multe alimente ar deveni mai rare și mai scumpe. Dispariția albinelor ar duce la un dezechilibru imens în natură și în ceea ce înseamnă complexitatea lanțului alimentar.
În contextul dispariției tuturor polinatorilor, inclusiv al albinelor, vorbim de o schimbare drastică din punct de vedere social economic și demografic. Practic dispariția polinatorilor ar duce la o criză alimentară globală și la o pierdera a biodiversității. Implicit vor apărea conflicte care, putem intui cu toții unde ar duce.
Mihai Talpoș: – Cum ajută statul american, concret, apicultorii, prin politicile sale, în lupta pe care aceștia o duc în salvarea cauzei albinelor?
Ciprian Căprar: – Greu de răspuns la această întrebare. La nivel micro, nu prea există ajutor din partea statului. Sunt anumite programe, dar multe dintre ele sunt greu de accesat. Din păcate, politica se schimbă destul de des și aici mă refer la schimbarea de administrație la nivel de președinte și congres. Această referință este la nivel federal. La nivel de stat, depinde de la un stat la altul. O vorba care se aplică destul de serios este: “50 de state cu 50 de legi diferite”.
Există aici și unele păreri care spun că politica dusă de Uniunea Europeană este mult mai benefică pentru apicultură decât politica Statelor Unite ale Americii. Nu știu dacă este așa …
Mihai Talpoș: – În câte state din uniunea statelor americane îți desfășori activitatea și cât este de greu, din punct de vedere logistic, să îți muți efectivele de albine, dintr-un stat în altul, pentru a ajuta la polenizarea unor suprafețe cât mai mari de teren?
Ciprian Căprar: – Numărul depinde de la un an la altul. Maximum de state (ca și record personal pentru mine) a fost 8. Ideal ar fi numai unul, având în vedere că mărimea unui stat american poate să fie comparată cu dimensiunea unei țări europene. Ca și fapt divers … sunt 50 de state… iar România ar fi pe locul 10-11, ca și suprafață, deci restul sunt mai mici dar totuși … destul de mari.
Logistica este un lucru destul de costisitor, dar încerc să folosesc expresia Generalului Omar Bradley: “Amatorii discută strategie, profesioniștii discută logistică”. În ceea ce privește logistica, există rețele întregi la toate nivelurile, care pot să fie accesate. Camioane și alte echipamente sunt de închiriat … peste tot.
Mihai Talpoș: – Cum este organizată, în Statele Unite ale Americii, activitatea de colectare a produselor apicole de la producători și cum sunteți ajutați de către stat așa încât mierea voastră să ajungă pe rafturile marilor magazine alimentare?
Ciprian Căprar: – Activitatea de colectare de la producători este dominată de câteva firme gigant, care controlează distribuția în marile lanțuri de magazine alimentare. Nu suntem ajutați de stat pentru a ajunge pe rafturi. Lucrul cel mai important este că statul nu ne pune piedici la vânzarea de miere la piață și în alte contexte mai mici. Magazinele mari parcă se întrec între ele pentru a fi cât mai greu de accesat.
Mihai Talpoș: – Pe finalul dialogului nostru, te-aș întreba: – ce sfat poți da apicultorilor români sau celor care doresc să facă la fel ca și tine (adică să își transforme pasiunea în afacere)?
Ciprian Căprar: – Multe afaceri se nasc la fel cum începe și drumul în apicultură. La început este doar o pasiune – câțiva stupi în grădină, curiozitatea de a înțelege cum funcționează natura și bucuria de a gusta propria miere. Dar pasiunea are darul de a crește. Așa cum o colonie puternică se dezvoltă, un hobby poate prinde rădăcini și se poate transforma în ceva mult mai mare. Cu grijă, cunoștințe și consecvență, ceea ce a pornit ca un interes personal poate deveni o afacere sustenabilă, care nu doar aduce venituri, ci aduce beneficii comunității și mediului. Apicultura ne arată că începuturile mici pot înflori în ceva extraordinar — stup cu stup. Lucrurile făcute din pasiune vor avea, de fiecare dată, cele mai bune rezultate.
Mihai Talpoș: – Îți mulțumim mult pentru amabilitatea de a răspunde întrebărilor noastre și îți dorim mult succes în continuare.
Sursa imaginii: https://www.facebook.com/corneliu.caprar?locale=ro_RO
