Îmi place, uneori, să fac o retrospectivă a vieții mele …
Într-un film scurt, mă vad o elevă sârguincioasă la o scoală dintr-un sat din apropierea Clujului, care învăța pentru ea dar și pentru a nu-și dezamăgi familia; mă văd plecând, începând cu scoală generala, la Cluj și descoperind o altă lume în care îmi doream mult să răzbesc; mă văd intrând, la o concurenta de 11 elevi pe loc, cu nota foarte mare, la unul din liceele bune din Cluj. Copilul crescut la țară răzbise… în acei ani, mi se confirmase că, dacă înveți, ai șanse mari să găsești drumul spre succes!
Când m-am văzut pe lista admișilor la facultate, mă văd ducându-mă la piață și cumpărându-mi un buchet mare de gladiole … la acel moment. Nu știam că un buchețel mic de flori ar fi fost mult mai potrivit pentru a-mi face o bucurie!
Văd cu detalii anii în care am muncit în două companii mari din Cluj și unde norocul a fost lângă mine ajutându-mă sa întâlnesc mentori și colegi care m-au susținut să mă dezvolt profesional; ținând ochii și mintea mereu deschisă în lumea în care intrasem, am reușit să completez cu un material de calitate golurile care încă le mai puteam avea.
Filmul se derulează repede și mă văd uitându-mă cu îngrijorare la perioada care ar fi însemnat retragerea mea din activitate; cred că am făcut bine că mi-am impus să nu mă gândesc la pensionare decât cu un an înainte. În ultimul an, munceam cu aceeași implicare dar deja se instalase acea stare de observator a tinerilor dornici de afirmare care îmi amintea de mine … greșelile lor le priveam cu multă indulgentă, poate cu o înțelepciune a vârstei care își făcuse loc, în ultima perioadă, în mintea mea.
Petrecerea de pensionare, flori, mulțumiri din partea colegilor, mulțumiri din partea membrilor Consiliului de Administrație … când unul dintre membri m-a întrebat ce planuri mi-am făcut pentru perioada care urma, mi-am dat seama că trebuia să recunosc că, de data aceasta, am încălcat toate regulile pe care le învățasem pană atunci și că răspunsul sincer era acela că sunt hotărâtă să mă arunc în apă fără să știu să înot – ii simțeam dezamăgirea dar , la acel moment, nu mai voiam să impresionez pe nimeni … mă aflam în acea perioadă a vieții mele în care urma să acționez pe cont propriu.
Cine a fost mentorul meu în perioada care a urmat? De data, aceasta nimeni … cei care au ajuns în această perioadă a vieții, nu mai simt nevoia sa împărtășească trăirile lor, deși, cred că ar fi util să se facă într-o forma organizată, cu cel puțin un an înainte de data pensionarii unei persoane.
Acum, la împlinirea a opt ani de la momentul intrării în ,,vacanța mare”, fără participarea la cursuri în care să primesc sfaturi, fără a mă înscrie ca membru în asociațiile de pensionari din Cluj, pot împărtăși celor care se apropie de momentul pensionarii, câteva recomandări:
1. găsește avantajele în noua postură în care te afli;
În dimineața de septembrie când mi-am depus la Casa de pensii dosarul de pensionare, m-am întors spre centru prin parcul mare al orașului; m-am așezat pe o băncuță pe malul lacului, privind la rațele care pluteau liniștite pe luciul apei … între amintirea orelor de la birou cu zeci de probleme care își așteptau soluții și liniștea interioară pe care o simțeam în acel moment, am ales varianta a doua.
,,Mi-e bine, mi-e chiar foarte bine!” mi-am spus; m-am ridicat de pe bancă cu senzația că trebuie să mulțumesc cerului pentru că ajunsesem în acel moment din viața mea.
2. ia noua situație în care te afli ca și un proiect în care tu trebuie să-ți găsești locul și să identifici noi preocupări care să-ți umple timpul;
Prin pensionare, practic, intri într-o altă lume.
Situația poate fi comparată cu momentul în care ți-ai schima locul de muncă și singura cale ca să reușești este să te integrezi în noul colectiv și să-ți analizezi sarcinile, astfel încât să scurtezi timpul de acomodare … ești nevoit să uiți trecutul!
Lumea aceasta nouă în care ai intrat ar trebui să arate sau cel puțin să se apropie de visele tale nerealizate de-a lungul anilor, din considerente de lipsă de timp: dacă nu ai avut timp să-ți amenajezi grădina – acum e timpul să o faci, dacă ți-ai dorit să înveți să dansezi -acum e timpul, dacă ți-ai dorit să înveți o limbă străină – acum e timpul, dacă ți-ai dorit să mergi la mare în luna ianuarie doar ca să privești valurile – acum e timpul.
Dacă ai talent la scris, scrie o carte, dacă ai talent la pictură, învață să pictezi.
Dacă îți este dor de un prieten de departe pe care nu l-ai văzut de câțiva ani, urcă-te în primul avion si vizitează-l, petrece câteva zile în compania lui.
3. evită să vizitezi vechiul loc de muncă, pentru a-ți revedea colegii;
Ideea asta ar trebui să se instaleze încă din perioada când ești activ; iți amintești momentele când, presat de sarcini, de deadline-uri, te trezești că intră în birou un fost coleg aflat la pensie care a venit să te vadă… vine să stea la o poveste!
Ce simțeai? Te purtai prietenos dar, în sinea ta, te rugai să ai putere să fii politicos, dar scurt la poveste și să reușești să scapi cat mai repede de el.
Ei bine, eu am avut astfel de colegi și, încă de pe atunci, mi-am propus să nu uit acest lucru; în consecință, nu am mai trecut niciodată pe la birou … spun că decizia a fost una bună! Am avut însă grijă ca la momentul pensionarii să le spun foștilor colegi că nu voi trece în vizită dar că ei vor rămâne în sufletul meu pentru totdeauna- le-am spus, pe un ton hazliu, o poveste cu o doamnă care fusese director mulți ani și care, după pensionare, trecea săptămânal pe la noi să stea la o poveste – după un timp, am ajuns să ne ascundem de dânsa.
Privind în urmă, eu am învățat o lecție chiar și de la această doamnă-lecția retragerii cu discreție și demnitate; sper că și colegii mei, când vor ajunge la momentul retragerii, să-și amintească această poveste.
4. nu avea așteptări să fii căutat de către colegi;
Dacă o să te gândești că, poate, unii dintre colegi nu te mai sună să vă întâlniți sau să stați de vorbă, o să aduci o ușoară suferință în sufletul tău.
Foștii tăi colegi se află în acele perioade din viața lor în care au probleme la serviciu, probleme în familie, copii de a căror creștere sunt răspunzători-este în legea firii să se concentreze pe propriile lor priorități!
Dacă o să-i întâlnești întâmplător, o să vezi că se bucură că te întâlnesc iar când îți vor spune că își amintesc adesea de tine, satisfacția simțită compensează momentele în care ai avut așteptări de la ei.
Dacă există interes din partea lor și te caută, răspunde pozitiv la invitație și lasă să propună ei ora și locul- aceștia sunt colegii care fac invitația, sigur, cu plăcere și e frumos să te pliezi pe disponibilitatea lor; când v-ați întâlnit, să fii tu cel care le propune să nu zăboviți prea mult – de cele mai multe ori, ei sunt într-o pauză de masă!
Nu uita să trimiți mesaj colegilor care contează pentru sufletul tău de fiecare dată la sărbători sau cu ocazia unei zile de naștere; ei vor răspunde, te vor suna să stați la o poveste și, astfel, reușești să te conexezi cu vechiul loc de muncă și oamenii din mijlocul cărora ai plecat.
5. dacă ai un cerc de prieteni cu care obișnuiai să te întâlnești, ești un norocos / norocoasă – păstrează în continuare legătura cu ei;
Prietenii aceștia te vor ajuta sa umpli momentele când ți va părea că nu ai nimic de făcut; o cină pe o terasă, sărbătorirea unei zile de naștere , o ieșire la cumpărături …
Obișnuiește-te să nu ai așteptări să fie perfecți – ei erau la fel și în perioadele când tu nu aveai atâta timp să ii analizezi!
6. colegii tăi din perioada liceului ajung și ei, cam în aceeași perioadă ca și tine, la ieșirea la pensie – reluați legăturile!
Ei sunt oamenii care ți-au fost alături în cea mai frumoasă perioadă din viața ta iar revederea poate însemna o întoarcere în timp.
Întâlnirile cu colegii de liceu, ieșirile în grup, rememorarea amintirilor perioadei de liceu pot aduce fiecăruia o stare de bine; organizați anual întâlniri și o sa constați că perioada de pregătire, petrecerea în sine și perioada de ,,concluzii, iți va ocupa o buna perioadă de timp.
Obișnuiți să plecați în excursii de grup cu persoane necunoscute- de ce nu am organiza astfel de excursii cu proprii noștri colegi de liceu?
O să redescoperiți cu plăcere că șmecherii clasei au rămas tot șmecheri, că fetele cochete din clasa, azi sunt niște senioare tot cochete, că băieții care ne spuneau uneori glumele de care râdeam în pauza, au rămas cu aceleași glumite.
7. identifica periodic spectacolele pe care ți-ar place să le vezi; ia inițiativă și sună prietenii pentru a le propune să mergeți împreună;
Amintește-ți de momentele când nu aveai timp să iți oferi o astfel de plăcere; personal, îmi amintesc de o seară când mă întorceam de la birou pe jos (ca să fac singura mișcare din acea zi) eram obosită, transpirată, copleșită de gânduri. În apropiere de Teatrul Național, în fata mea, două doamne pe care le cunoșteam erau îmbrăcate frumos, coafate și miroseau a parfum de calitate… mergeau la teatru! În acel moment am simțit că nici dacă îmi ofereau biletul lor, eu nu puteam să stau la teatru, din cauza oboselii…încă din acea seară, mersul la teatru a fost pus pe lista de priorități pentru perioada când voi intra în vacanța mare. Dacă nu ai cu cine sa mergi la un spectacol, du-te singur, bucura-te de el; dacă vei sună o prietenă/prieten să îl inviți, o să fii surprins să simți bucurie și accept din partea persoanei sunate – parcă aștepta invitația ta!
8. dacă îți mai rămâne timp liber, oferă-ți ajutorul membrilor familiei sau prietenilor
Lecția aceasta am învățat-o tot în perioada când eram activă.
De la geamul meu vedeam în fiecare dimineață în stradă un domn, îmbrăcat foarte elegant care aștepta doi copii; când aceștia ieșeau din scara blocului, îl îmbrățișau și punând-și mânuțele lor în mana domnului, se îndreptau spre școală, povestind; mai târziu, am aflat de la părinții copiilor, că acel domul nu era un bunic ci era părintele unor prieteni care s-a oferit să ducă și să ia copiii de la scoală. Ce gest frumos-copiii erau însoțiți la scoală iar un senior își ocupa 3-4 ore pe zi cu o activitate extrem de plăcută. Azi, și eu fac lecții cu unul dintre nepoți, îl duc la scoală sau particip la cate o ședință cu părinții-dacă tot ești la ședință, identifică soluții să ajuți; poți afla, acolo, despre o fetită care trăiește numai cu bunicul și că ea nu va avea posibilitatea să participe la o excursie cu clasa – cu discreție, poți să-ți oferi suportul financiar … gândul la bucuria oferită unui copil de la un necunoscut poate să-ți ofere o satisfacție la fel de mare ca și o excursie în care ai participa tu însuti.
9. nu rata participarea la câteva excursii pe an, fie în tară, fie în străinătate & participă la evenimentele la care ești invitată;
Dacă bugetul îți permite, poți să iți alegi multiple variante de excursii-bucură-te și hrănește-ți sufletul cu aceste plăceri!
Singur sau cu o persoană apropiată, este important să aduni amintiri frumoase și, poate, noi prieteni.
Participa la evenimentele care au loc în orașul / localitatea ta: târguri, expoziții, lansări de carte … e un prilej bun de socializare!
10. o ședință de înot, aqua gym sau o simplă plimbare pe jos printr-un parc, iți aduc o stare de bună dispoziție; nu refuza participarea la petreceri doar pentru că ești singur / singură
Nu pierde aceste plăceri și înlătură gândul că soarta seniorilor este să evite locurile unde, de obicei, se duc tinerii pentru relaxare și că un senior trebuie să meargă doar la tratamente dedicate, în centre specializate; nu, du-te și tu acolo și o să descoperi oameni care se bucură să le fii în preajmă, o să descoperi că starea ta este mult îmbunătățită de faptul că previi și nu ajungi să vindeci … deci, contează nu numai scopul ci și mediul în care alegi să trăiești.
O plimbare prin parc este o ocazie să întâlnești alți oameni, să afli povești, să legi noi prietenii … ieși din casă și te bucură!
O doamnă senior îmi povestea cum, periodic, vinerea ia câte un mijloc de transport în comun și merge pană la capăt de linie-descoperă o parte necunoscută a orașului și oamenii lui … în fiecare săptămână, o linie noua de autobuz.
Am participat, nu demult, la o petrecere legată de împlinirea vârstei de 70 de ani a unui prieten; erau cel puțin 100 de persoane acolo iar eu nu cunoșteam decât gazda evenimentului; am fost așezată la o masă cu persoane cel puțin cu 15 ani mai tinere decât mine care, în plus, aveau amintiri comune. Ei, minți deschise, vesele, eu – deschisă spre socializare – am reușit împreună să petrecem câteva ore minunate iar în final, probabil fiind surprinși și ei – ca și mine – de altfel, de modul facil în care au relaționat cu mine, au decis că ar fi indicat ,,să mă ia acasă cu ei”.
Acestea sunt amintirile mele, transformate în recomandări pentru voi, tineri seniori!
Aș fi extrem de bucuroasă să putem culege experiențele multora dintre cei care ne aflăm în aceasta perioadă a vieții și să reușim să dezvoltam un ghid pentru cei care urmează să coboare în stația în care noi viețuim, cu speranța că pot învăța de la noi cum să-și petreacă frumos acești ani – ANII LOR!
––
Sursa imaginii: https://radu-tudor.ro/avem-47-milioane-de-pensionari-pensia-medie-550-euro/
