Între ceruri și pămînt;
Ce s-ar face oamenii,
Mamele de n-ar trăi
Veșnicia nașterii?
Cum s-ar înmulți pămîntul
Dacă n-am iubi cuvîntul
Ce-ncolțește și rodește
– Mama lumilor de-a pururi –
În iubirea ce-nflorește?
Ce s-ar face florile
Dacă lumile cu aripi
N-ar purta imensitatea
Dorului din mierea florii,
Vergină-maternitatea?
Și și-ar pierde din polenuri,
Visul lor de noi Edenuri.
Cum ar arăta o lume
Cu tați mîndri înrămați,
Slobozi numai cu măsură
Și din lege dezlegați
Uneori… de sărbători;
Ca în histodiagramă
Să ne-nsămînțeze-n flori?
Cerurile, ce s-ar face
Dacă duhul din Pămînt
N-ar mai înălța iubire
Către stele; și nici gînd
De-nsoțire prin cuvînt.
Cine le-ar așterne oare
Celor stele căzătoare
Pe pămînt, covorul sfînt;
Lan de cer țesut cu floare?
Ce s-ar face toți și toate,
Lumile neferecate;
Dacă mîine, duhuri rele
Le-ar zidi la ochi zăbrele;
Să nu vadă stele, soare;
Fără un miros de floare,
Fără ciripit și zumzet,
Fără pași și fără umblet?
Să le mai rămînă doar:
Un pătrat de virtual
Spațiu rece, sec, arid,
Plin de gustul insipid?!
Autor: Stelian V. Păcurar, fragment din volumul intitulat „Calea legii lui unu”, apărut în anul 2025 la editura Napoca Star din Cluj-Napoca
Sursa imaginii: https://adevarul.ro/stiri-locale/targu-jiu/cat-de-inalta-e-coloana-infinitului-si-alte-1594397.html
