Când soarele pe zări se-nalță
Și-mbracă cerul în lumini,
Se varsă-n noi divinitatea
Din neștiute înălțimi.
Ne învelim cu-a ei căldură,
Pășim prin ea, prin vise sus,
Spre noi să devenim iubirea
De nedescris și de nespus.
Și nu mai știm ce-i depărtare,
Și nu mai știm ce este timp.
Topite-n noi, în ritm de inimi
Sunt toate al nostru Olimp!
Devine ruga veșniciei
Și-nlăcrimatul nostru dor,
Ai devenirii sacru dangăt
Și al ei zbor înălțător.
Și ce-o să fim, și ce-o să fie
Cu veșnicia și cu noi,
Rămâne să alegem singuri
Aici și-n viața cea de-apoi.
Sursa imaginii: https://pixabay.com/ro/images/search/muntele%20olimp/
