În țara în care se analizează și se disecă aproape orice, zilele trecute, o știre iesită din comun a trecut foarte puțin analizată și chiar nediscutată de mulți dintre liber cugetătorii veșnic prezenți pe la mai toate televiziunile și trusturile de presă.
Este vorba de știrea potrivit căreia un soldat ucrainean, capturat de forțele ruse în 2022, a supraviețuit trei ani în captivitate, cu un glonț înfipt în inimă [1].
Un soldat cu adevărat norocos, vor spune unii însă … cei care înțeleg că Voința Divină este în spatele fiecărui curs al evenimentelor din viața unui individ, vor primi o astfel de știre într-o cu totul altă “cheie de descifrare”, o cheie capabilă să ducă la întărirea suplimentară a credinței.
În stilu-i caracteristic, Cuviosul Paisie Aghioritul, în emoționanta sa carte, intitulată “Cuvinte duhovnicești”, pomenește, în mai multe rânduri, despre soldați credincioși din armata Greciei care, pe durata celui de-al doilea Război Mondial, inexplicabil pentru mințile prea tare ancorate în realitățile materiale ale acestei lumi, reușeau să scape nevătămați din tot felul de situații limită, devenind astfel “abonați” ai celor mai periculoase și complicate misiuni de front.
Astfel de “povești de front”, ca cele magistral descrise de Cuviosul Paisie Aghioritul sunt argumente forte în demonstrarea faptului că o serie de concepte, precum norocul sau ghinionul, în lumea credinței se subțiază teribil, până la dispariție. În lumea credinței, mântuirea individuală dar și a unui întreg popor poate atârna de metanierul unui singur om (soldat), care se gândește neîncetat la dificultatea prin care trece patria sa și care se îndurereaza pentru neamul său și cere intervenția lui Dumnezeu … singurul ce poate să ajute, cu adevărat (Cuviosul Paisie Aghioritul).
Bunicul meu, din partea mamei, care a trăit 100 de ani fără trei luni, avea … la rându-i … o poveste de front tulburătoare, dar cu un final fericit, pe care – în simplitatea credinței lui – o punea (negreșit) pe seama iubirii lui Dumnezeu, de care s-a bucurat (cu smerenie) aproape un secol.
Povestea lui și alte multe povești ale soldaților ce au purtat la piept și în inimi cruci discrete și protectoare, nu vor ajunge niciodată titluri de ziar, dar vor rămâne veșnic în amintirea noastră, a copiilor de ieri, care ascultam (fascinați) poveștile din fața focului de lemne, încălzindu-ne deopotrivă trupurile și imaginația de adevarați eroi, capabili să “salveze o lume întreagă”.
Se vorbește deja, din ce în ce mai des, despre faptul că generațiile actuale “sunt datoare” cu un al treilea Război Mondial. Numai bunul Dumnezeu știe dacă va fi un astfel de război sau nu, însă îndemnul pe care același Cuvios Paisie Aghioritul l-a făcut, atunci când a fost întrebat despre iminența războiului, poate rămâne cu caracter de epilog:
“Faceți rugăciune? Eu de primăvara până toamna tot fac mobilizare generală pentru rugăciune, ca să se îndure Dumnezeu și să scăpăm de mobilizarea generală pentru război!” [2]
Bibliografie:
[1] Ciprian Iana, 2025, Un soldat ucrainean a trăit trei ani cu un glonț înfipt în inimă, prizonier la ruși. Medic cardiolog: „Cred că va avea o viață lungă”, Articol Internet, sursa: https://www.libertatea.ro/stiri/un-soldat-ucrainean-a-trait-trei-ani-cu-un-glont-infipt-in-inima-prizonier-la-rusi-5454649
[2] Paisie Aghioritul, 2022, Cuvinte duhovnicești, Editura Evanghelismos, București
––––-
Sursa imaginii: https://ro.wikipedia.org/wiki/Atacul_de_la_Sm%C3%A2rdan_%28pictur%C4%83_de_Nicolae_Grigorescu%29
Autorul imaginii: Nicolae Grigorescu
