Se spune că lucrurile se întâmplă atunci când trebuie să se întâmple, că anumite informații (cu precădere legate de suflet și spiritualitate) vin la noi doar atunci când suntem pregătiți să le primim și că unele locuri pe care trebuie să le vizităm în această viață pământeană, le vizităm exact la momentul potrivit. Nici mai devreme și nici mai târziu.
O astfel de senzație m-a cuprins și pe mine, de îndată ce am parcat la intrarea în Sfînta Mănăstire Paltin Petru-Vodă, din județul Neamț, un loc unde valoarea timpului se schimbă dramatic, convingând orice pelerin deschis la minte și la suflet că timpul este probabil cea mai prețioasă resursă de care un om dispune, pentru că accesul la veșnicia însăși depinde de valorificarea lui.
De cum pășești prin somptuoasa poartă de intrare în așezământul monahal cu hramul Adormirii Maicii Domnului, șoptirea lui Dumnezeu devine parcă inteligibilă. Dacă ai și norocul de a întâlni, încă de la sosire, vreo maică demult angajată la greul urcuş duhovnicesc continuu, vei remarca … cu siguranță … că la Petru Vodă bunătatea îmbracă, plenar, toate formele sale … ochii și cuvintele calde ale măicuțelor gazde fiind o dovadă de netăgăduit în acest sens.
De altfel, întreaga forfotă ziditoare ce animă neobositul corp monahal, format din peste 130 de harnice maici, se petrece cu atâta bun simt și discreție, încât pelerinii (ca noi) ce se mai rătăcesc prin incinta mănăstirii neghidati, devin – firesc – jenați să și întrebe sau să ceară ajutor, pentru a nu tulbura serenitatea locului, care impune, de la sine, respect.
Totul poartă pecetea unor vremuri de înaltă spiritualitate ortodoxă, ce nu se sting nici astăzi, prin strădania constantă a corpului monahal menționat, și care reușește să mențină vie unica lumină sufletească a regretatului părinte arhimandrit Justin Pârvu, ctitorul de seamă al celor două mănăstiri surori, de la Petru Vodă.
Timpul se măsoară în bătăile inimilor trunchiurilor de brad, ce-și iau cadența de la seculara toacă a maicilor care au ales să trăiască în “non-timp”. Un “non–timp” ce îți permite, cu puțină imaginație, să îl și vezi … aievea … pe părintele Justin Pârvu când era copil, hoinărind pe dealurile ce astăzi găzduiesc, semețe, chiliile maicilor, azilul de bătrâni sau mini-muzeul închinat Sfinților din temnițele comuniste.
De altfel, senzația aceasta, aproape cuantică, a faptului că retrăiești, cu adevărat, momente de istorie și simțire românească a lecției sacrificiului, te năpădește și când intri în sălile ce găzduiesc exponate muzeale extrem de valoroase, legate de viețile și dramele Sfinților din temnițele comuniste. Oseminte cu semne vădite ale torturilor, culese din gropile comune ale închisorilor de la Aiud și Târgu-Ocna, aduc dovadă veșnică asupra martiriului suferit de intelectualii de seamă ai țării noastre, care l-au mărturisit pe Hristos cu prețul vieții lor, în temnițele comuniste. De pe pereți ce așteaptă tăcuți și smeriți ochii vizitatorilor, chipuri inconfundabile ce înfățișează însăși suferința acestui neam, te fac … literalmente … să începi a te pipăi, pentru a găsi, pe propriul trup, nimic altceva decât urmele torturilor inimaginabile la care acești martiri au fost supuși.
În chilia smerită de la ultimul etaj, unde Părintele Justin Pârvu s-a ostenit ultimii trei ani din viață, primind zi și noapte, pe cei ce-l căutau pentru un strop de liniște sufletească, se păstrează cu multă evlavie … până astăzi … sfințitele sale haine și alte obiecte ce au aparținut Sfinției Sale. Este ca și cum Duhovnicul Neamului (așa cum era supranumit Părintele Justin Pârvu) așteaptă și primește, chiar și acum, orice pelerin aflat în căutări sufletești și care cu credință, vine să se închine și să se roage, înțelegând că bunul părinte este viu (în veșnicie) și ascultă.
Într-o astfel de ambianță, participarea la Sfânta Liturghie devine o experiență înălțătoare, de reală aducere-aminte a lui Hristos şi de trăire a prezenţei Lui. Cuvântul de învățătură ascultat la Petru Vodă capătă parcă altă greutate, căci nu întâmplător Părintele Justin Pârvu spunea că: “singurul mijloc care ne-a mai rămas, de a striga, sunt preoții” [1]. Strigătul lor prinde ecou deopotrivă în valea și în poienile ce străjuiesc așezămintele călugărești, dar mai ales în sufletele celor ce îl ascultă.
Nu de puține ori, cuvântul de înțelepciune de la Petru Vodă îmbracă și forme materiale (broșuri, reviste și cărți), moderne, dar atât de utile într-o lume tulburată ca cea în care trăim, prin efortul deosebit al maicilor care, cu multă dăruire, se ocupă de editura Petru Vodă, o editură a Fundației Justin Pârvu.
Și pentru ca spriinul dat pelerinilor să fie unul complet, pe lângă cele ce țin de suflet și minte, maicile de la Sfânta Mănăstire Petru Vodă, prin grija atentă a maicii starețe, Monahia Justina Bujor, medic de profesie, oferă celor dornici să experimenteze tratamente naturiste din Farmacia Domnului, o gamă largă de produse bio, preparate în laboratorul mănăstirii. De altfel, până și abordarea aceasta își are inspirația în înțelepciunea moștenită de la Părintele Justin Pârvu, care spunea că: “boală este o dezordine a sufletului, a minții și a trupului!”
Așadar, toți cei aflați în căutarea unor răspunsuri pertinente ce țin de acest trinom: trup, minte și suflet, merită să luați în calcul o vizită la sfintele mănăstiri de la Petru Vodă, atât la cea de maici, cât și la cea de călugări, aflată la numai 2,5 km distanță de prima, un loc de asemenea aparte, care găzduiește mormântul Părintelui Justin Pârvu dar și al regretatului părinte Gheorghe Calciu Dumitreasa, el însuși un martir al închisorilor comuniste și preot misionar, care a slujit și a predicat în numeroase biserici din Statele Unite ale Americii, unde și-a petrecut ultimii 21 de ani ai vieții.
Și nu uitați că … în vremuri tulburi și întunecate, ne vom regăsi echilibrul numai făcând apel la minunatele repere ale acestui neam, adevărate modele de bucurie, de bunătate, de jertfă, de credință și de pătimire, care au împărțit și continuă să împartă lumină românilor.
Bibliografie:
[1] Fundația Justin Pârvu, 2021, Ne vorbește Părintele Justin, vol. IV, editura Petru Vodă
Nota redacției: Mulțumiri deosebite pentru sprijinul neprețuit acordat în realizarea acestui material se cuvin Părintelui Petru Filipescu; Monahiei Justina Bujor – stareța Sfintei Mănăstiri Paltin Petru Vodă; Monahiei Fotini – managerul Editurii Petru Vodă și nu în ultimul rând Monahiei Ierusalima, ghidul nostru de nădejde.
