Odată, într-un mic oraș, un grup de oameni se distrau cu nebunul locului, un om cu o sărac, nefericit, poate cu minte mai puțină, ce trăia din mici servicii prestate în folosul celorlalți.
Zilnic, oamenii îl chemau pe nebun la barul central unde se distrau copios, cerându-i să aleagă între două monede: cea mare ca dimensiune, avea valoare mică, cea mică însă, avea valoarea mai mare.
El o lua întotdeauna pe cea mai mare fizic și deci mai puțin valoroasă, moment în care toți râdeau de el, și repetau experiența …
Într-o zi, cineva l-a urmărit pe nebun afară și l-a întrebat dacă chiar nu știe că cea mică este mai valoroasă.
– Știu, nu sunt așa de prost, i-a spus nebunul.
– Doar că atunci când o să o aleg pe aceea, amuzamentul lor se va termina și nu voi mai câștiga nimic!
Tâlcuire:
1. Cine pare prost, nu este întotdeauna așa.
2. Ambiția stupidă de a râde de alții te poate face să pierzi.
3. Putem fi bine, chiar dacă ceilalți nu au o opinie bună despre noi înșine. Nu contează ce cred ei despre noi, ci ceea ce credem noi despre noi.
Autorul: Cristian Laiber
Sursa informației: https://raidendojo.bugei.ro/povestea-nebunului/
Autorul imaginii: Sever Frențiu, Tablou intitulat „Iarna nebunului”
