Ce înseamnă, cu adevărat, să iubești?
Înseamnă să vezi o persoană, o situație sau un lucru așa cum este cu adevărat, nu cum îți imaginezi tu că este (Anthony de Mello).
Dar ce ne împiedică pe noi să vedem adevărata față a oamenilor sau a lucrurilor?
Cel mai adesea condiționările noastre, conceptele noastre, categoriile noastre, prejudecățile noastre, proiecțiile noastre, etichetele pe care le-am preluat din culturile noastre și experiențele noastre de viață, din trecut. Așadar, a vedea adevărul despre tot și toate este cel mai greu lucru pe care un om îl poate face, pentru că acest demers necesită o minte clară, disciplinată și vigilentă (Anthony de Mello).
Din păcate, cei mai mulți dintre oameni preferă să decadă într-o stare profundă de lenevie a minții, decât să se deranjeze să vadă și să înțeleagă fiecare persoană, fiecare lucru sau situație în prospețimea momentului său prezent.
Iată deci legătura dintre iubire și înțelepciune, căci aceasta din urmă apare numai atunci când dărâmi barierele pe care le-ai ridicat prin concepțiile și condiționările tale. Înțelepciunea nu este ceva agonisit, înțelepciunea nu este experiență, înțelepciunea nu este aplicarea iluziilor de ieri la problemele de azi.
“Dacă ochiul nu este blocat, rezultatul va fi vederea; dacă urechea nu este astupată, rezultatul va fi auzul; dacă nasul nu este înfundat, rezultatul va fi simțul mirosului; dacă gura nu este acoperită, rezultatul va fi simțul gustului și … mai presus de toate … dacă mintea nu este închistată, rezultatul va fi înțelepciunea” (citat din înțelepciunea orientală).
Eliberarea de propriile noastre concepții și condiționări echivalează cu o formă aparte de libertate. Platon spunea că: “Nu se poate face sclav dintr-o persoană liberă deoarece o astfel de persoană rămâne liberă chiar și în închisoare”.
În cazul nostru, al românilor, această zicere platonică are o însemnătate deosebită, dacă e să ne raportăm la sublimul exemplu de libertate spirituală pe care ni l-au dat sfinții închisorilor comuniste. Aceștia au înțeles, cu adevărat, esența pasajului din Evanghelie care spune: “Dacă cineva te face să mergi o mie de metri, tu mergi două”, căci au reușit să poarte, cu demnitate, imensa povară ce le-a fost pusă în spate, fără a se transforma în sclavii celor ce le dădeau comanda de a merge.
Libertatea nu stă deci în circumstanțe exterioare, căci ea sălășluiește în inimă, de aceea fiind direct legată de iubire. Dacă o persoană încearcă să schimbe realitatea exterioară, fiind în afară închisorii pentru a fi liberă, ea este, într-adevăr, prizonieră.
Bibliografie: Anthony de Mello, 2004, Conștienta – capcanele și oportunitățile realității, Editura For you, București
––––––
Sursa imaginii: https://doxologia.ro/iubire-libertate-intr-un-univers-de-un-etaj
