Da … Și acest termen este la fel de contradictoriu în sine precum este și inteligența artificială. Îl putem privi din două perspective diferite: fie ca un fals, pentru că spiritualitatea și mașina nu au nimic în comun, fie ca o simulare a spiritualității, în care omul își liniștește conștiința crezând că are acces la o sursă de spiritualitate autentică, dar se transpune, de fapt, într-un univers imaginar în care ajunge prizonier. Oricare dintre cele două perspective îl găsește pe om rupt de adevăr. Și, implicit, rupt de Hristos.
Să facem un pas în spate și să ne întrebăm: de unde acest termen? Este oare el prezent astăzi în societate sau e doar un „clickbait”, așa cum ne-a obișnuit media de atâtea ori, din păcate? Să vedem faptele.
În Wittenberg, în anul 2017, s-a prezentat robotul „binecuvântător” BlessU-2. Acesta poate fi configurat cu voce masculină sau feminină, cu limba în care să vorbească și cu conținutul binecuvântării, după care rostește binecuvântarea aleasă și, opțional, o tipărește. Pentru cine are curiozitatea, poate să citească mai multe aici: https://lichtkirche.ekhn.de/archiv/wittenberg-2017/mediales-zu-blessu-2.html.
Explozia AI-ului din ultima vreme a făcut însă ca experimente de acest gen să se multiplice și să capete o multitudine de forme: aplicații care îți permit să vorbești cu „Dumnezeu”, altele care îți oferă sfaturi spirituale și un partener de dialog, sau acces la diverse resurse din zona aceasta: meditații, rugăciuni și așa mai departe. Un articol recent face o analiză a acestui fenomen: https://www.mediafax.ro/externe/cum-au-explodat-aplicatiile-religioase-care-promit-dialoguri-cu-dumnezeu-23621189.
Ce e de făcut? Cum ne orientăm? Pe bună dreptate, omul poate fi extrem de bulversat și dezorientat.
Lucrurile nu ar trebui să fie complicate. Hristos a dat întotdeauna soluții simple și pe înțelesul tuturor, la toate artificiile inventate de cei care se considerau înțelepți. Reușim oare să-I urmăm Lui? Să încercăm.
Spune Hristos: „Duhul este cel ce dă viață; trupul nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și sunt viață.” (Ioan 6, 63). Și mai zice: „Și ce-i folosește omului să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul?” (Marcu 8, 36). Sigur, aici nu vrea să devalorizeze nici trupul și nici creația, ci doar să pună sufletul și trupul (sau materia) în raportul corect. Cu acestea în minte, tot ceea ce înseamnă AI sau mașină în ce registru intră? Fără îndoială că în cel material, trupesc. Cine poate binecuvânta, sau sfătui, sau învăța? Oare sufletul sau trupul? Fără îndoială că sufletul, pentru că doar el are conștiință și viață, după cum spune Domnul. Și atunci cum poate ceva care e mort să facă ceva care e propriu doar celui viu? Sigur că nu poate. Și atunci, cum am putea crede că o materie, oricât de rafinată ar fi ea și oricum am numi-o – AI, robot sau mai știu eu cum – ar putea binecuvânta, sau sfătui, sau învăța? Nu poate. Dar ce poate, totuși? Poate, precum o carte, să fie suportul fizic pentru cuvântul dătător de viață transmis de un suflet. Sau, Doamne ferește, pentru un cuvânt dătător de moarte. Cartea nu știe ce transmite, doar cel care a scris-o. De la sine, însă, cartea nu face nimic.
Așadar, încercând să păstrăm lucrurile simple, să nu încercăm să tratăm nici AI-ul, nici roboții, nici aplicațiile ca persoane, deși devine din ce în ce mai greu, pentru că interacțiunea cu ele este din ce în ce mai personală și mai înșelătoare. Să le vedem pur și simplu ca pe niște mijloace prin care putem ajunge mai ușor la lucrurile pe care le căutăm. Dar, după cum spuneam, cartea nu știe ce transmite, doar cel care a scris-o. Așa și aceste unelte rafinate: nu știu ce fac, doar cei care le-au programat și le-au configurat. Diferența esențială este că o carte este pasivă, așteptând acțiunea cititorului, pe când aceste unelte sunt active, lăsând impresia unei acțiuni voluntare. Dar, în același mod în care discernem dacă citim o carte sau nu, în funcție de cel care a scris-o, așa ar trebui să facem și cu aceste unelte: să discernem dacă să le folosim sau nu, și cum să le folosim, în funcție de cine le face sau le controlează.
Aici, însă, lucrurile sunt mai complicate. De multe ori nu știm cine sunt aceste persoane din spatele butoanelor, mai ales dacă este vorba de corporații multinaționale. Ce e de făcut? Ca în orice demers duhovnicesc – și aș restrânge discuția la utilizarea acestor unelte în zona spirituală – orientarea ar trebui să o dea părintele duhovnic. Sub o formă sau alta, trebuie să existe o legătură personală, oricât de îndepărtată, cu cei care le întrețin, cei de la panoul de comandă. Când este vorba de un site sau o aplicație oficială a unei episcopii, mitropolii sau patriarhii, acestea sunt, de regulă, de încredere. Sunt apoi site-uri și aplicații ale unor mănăstiri, schituri sau chilii, în comuniune cu Biserica (cum sunt, de exemplu, doxologia.ro – site-ul Mitropoliei Moldovei – sau chilieathonita.ro, site-ul chiliei „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din Sfântul Munte). Pot fi aplicații și bloguri personale ale unor clerici sau mireni, din nou, în comuniune cu Biserica. De remarcat că toate acestea, însă, nu folosesc AI-ul ca mijlocitor între „consumator” și „sursă”, ci legătura este cât mai directă posibil – de la om la om.
La urma urmei, a reușit cineva să se împărtășească online? Hristos se comunică și se cuminecă personal, fără intermediari. Iar aceasta, în Biserică – atât ca trup spiritual al Domnului, cât și ca ziduri fizice. Aici se învață și se trăiește Adevărul, aici este izvorul de la care ne adăpăm cu Viață. Odată ce cunoaștem acestea, putem să trecem la nivelul următor și să facem ceea ce ne învață Sf. Ap. Pavel: „Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, și acum vă spun iarăși: Dacă vă propovăduiește cineva altceva decât ați primit – să fie anatema!” (Galateni 1, 8-9). Așadar, pentru a cunoaște trebuie să primim, iar primirea se face de la cel care binevestește, nemijlocit.
Revenind la sursele de informație, ceea ce nu poate fi corelat cu o persoană trebuie tratat cu maximă precauție și, repet, cerut sfat de la duhovnic și de la cei pe care Dumnezeu îi validează. Există o poruncă bisericească menționată în Mărturisirea Ortodoxă care spune: „Să nu citiți cărțile ereticilor, nici să ascultați stricatele cuvinte ale învățăturii lor.” Temeiul ei sunt, printre altele, următoarele texte biblice: „Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor.” (Psalm 1,1) și „De omul eretic, după prima și a doua mustrare, depărtează-te.” (Tit 3,10). Porunca amintită se extinde astăzi la orice sursă de informații, nu doar la cărți.
Iar acum, am putea să ne gândim la următorul ghid practic:
~ Orice unealtă care pretinde că face ea lucruri din zona spirituală este înșelăciune.
~ Orice presiune psihologică care se face asupra omului prin astfel de unelte indică, cel mai probabil, interese departe de adevăr. Aceasta include și îndemnuri de felul: „trimite la încă 30 de persoane ca să îți meargă bine”, sau „cei care au întrerupt lanțul au avut greutăți”. Dumnezeu nu este condiționat de niciun soi de ritual pe care noi îl facem, oricât de înălțător ar părea. Hristos se fărâmă și se frânge în potir pentru că așa vrea El, nu pentru că preotul invocă o rugăciune, oricât de frumoasă ar fi ea.
~ Niciodată nu trebuie dezvăluite informații private, de orice natură, unei entități AI. Informațiile pe care le-am comunicat nu știm cum sunt folosite și nici de cine.
~ Dumnezeu se împărtășește omului fără să ceară nimic în schimb. Când apar interese materiale, este un alt semn de neautenticitate.
~ Harul lui Dumnezeu vine întotdeauna pe „canale clasice”. Adică prin credință, nădejde și dragoste, împlinite cu smerenie și răbdare și urmând poruncilor Lui. Nicio unealtă nu va putea mijloci har sub nicio formă.
AI-ul nu este expert în nimic. Este doar o moară bazată pe tipare care macină informații. Ori, încă nu am cunoștință de un AI care să fie alimentat doar cu surse de informații adevărate, fără urmă de fals. Însuși Domnul ne învață că, în viața de aici, grâul este amestecat cu neghina până la secerișul de pe urmă. Prin urmare, ceea ce AI-ul ne furnizează ca informații trebuie să fie verificate cu persoane care au cunoștințele aferente, sau care cel puțin pot confirma valoarea de adevăr a lor. Este, într-adevăr, o unealtă utilă, dar sub nicio formă infailibilă sau nepurtând interese ascunse.
Iar, ca să închei, să nu ne gândim că nu putem fi înșelați, oricâte măsuri de precauție am lua. Hristos ne avertizează în mod clar: „Căci se vor ridica hristoși mincinoși și prooroci mincinoși și vor da semne mari și minuni, încât să înșele, de va fi cu putință, și pe cei aleși.” (Matei 24, 24). Dar, dacă ne punem încrederea în El, în Biserica Sa și în sfinții Săi, El va fi Cel care ne va trece prin toate capcanele veacului acestuia și ne va scoate cu bine la liman.
Sursa imaginii: https://revistacosmos.com/cum-sa-evoluam-spiritual-intr-o-societate-care-dezvolta-inteligenta-artificiala-iv/
