AcasăTeologie & spiritualitateMărturii de credințăMărturii de credință | Doamne, salvează-ne din ghearele ursului!

Mărturii de credință | Doamne, salvează-ne din ghearele ursului!

În pădurile seculare, care îmbracă munții, exista prin anii 1938-1940 un canton silvic, nu departe de schiturile Lepșa și Valea Neagră. Într-o noapte de vară, câțiva pădurari s-au adunat la canton pentru a lua masa împreună și pentru a se odihni peste noapte. La revărsatul zorilor, pădurarii s-au deșteptat, s-au îmbrăcat, s-au închinat și și-au pregătit ceva de mâncare pentru a putea pleca iarăși la lucru.

Cum stăteau ei în jurul mesei, aud un foșnet de frunză afară, lătrat de câine și o lovitură puternică în ușă. Ușa cedează repede, se deschide forțat și în pragul cantonului apare un urs mare, șchiop.

Pădurarii au rămas uimiți. Nu știau ce să facă. Nu puteau nici fugi, nu îndrăzneau nici să-l atace. Singur, Dumnezeu îi putea scăpa din gura morții și ghearele fiarei. Dar ursul arătat destul de liniștit. Prin oarecare pronie dumnezeiască, el recunoștea în om stăpânul lui de altădată.

Deci, făcând un pas înainte, ursul întinde blând laba sa însângerată spre primul pădurar, apoi spre al doilea, apoi spre al treilea. Nici unul îndrăznea să-și întindă mâinile și să-i scoată ghimpii groși înfipți adânc între gheare. Atunci … unul dintre pădurari, înțelegând durerea ursului și-a zis în gând: “Doamne ajută!” și … cu multe emoții … a început a scoate spinii din laba fiarei.

După câteva momente de grea tăcere și spaimă, ursul a fost înțeles și ajutat. Apoi s-a retras din ușa cantonului, mârâind recunoscător și a dispărut în desișul codrilor.

Atunci și pădurarii au oftat ușurați și și-au făcut cruce, că au scăpat nevătămați. Dar nu trece mai mult de un ceas și iar se aude foșnet în marginea pădurii. Pădurarii erau gata de plecare la lucru.

~ Ursul, ursul! Iar vine ursul!, au exclamat toți, plini de teamă.

Fiara se apropie repede, lovește cu laba în ușă, apoi sloboadă din bot un știubei (stup rotund cu miere) și îl împinge cu labele din față peste prag. Mormăie ușor și din nou dispare în pădure, ca într-un act de recunoștință vrednic de ținut minte.


Mărturie culeasă de Arhimandrit Ioanichie Bălan de la niște credincioși vârstnici din ținutul Vrancei și publicată în volumul intitulat „Istorioare Duhovnicești”, Ediția a-V-a, apărut la Editura Mănăstirii Sihăstria, în anul 1999

Sursa imaginii: https://hotnews.ro/lucrurile-au-scapat-de-sub-control-un-urs-a-intrat-ntr-o-casa-dupa-mncare-mai-multe-animale-salbatice-au-vizitat-o-localitate-din-vrancea-66709