Ace sparte, cercuri lungi,
Flori de noapte, nibelungi;
Lume albă, dar pustie,
Semnele de reverie
Care numai noaptea-nvie!
Albi fractali multicolori,
Sparți în haosuri lichide
Înghețate, desenate,
În perfecte insipide.
Spectrul lumii risipit,
Și din șapte, înmiit,
A născut explozii albe
De culori.
Pline toate de fiori…
Cugete sterile,
Lumi ce oarbe șchioapătă
Pe călcîie de Ahile.
Albe nopți și negri sori,
Stele sterpe căzătoare,
Muște albe, călătoare,
Păsări libere ermetic
Și portrete desuete
Jubilate lung, mimetic.
Cioburi pe covor în prag,
Lumi de om stăpîn, lunatec
Și beteag.
Flori de spini,
Albine moarte.
Adevăruri spuse-n șoapte,
Cruci de rîme-n frenezie
Fiere dulce-n poezie;
Toate mi le spune mie
Și ți le citește ție.
Pe din dos,
Adevărul scos:
Ca lumina lui
Cătrănită azi,
Să-ți rămînă mîine
Pată pe obraz;
Veșnică, neștearsă,
Ce blestemul varsă;
Peste apa ta!
Peste viața ta!
Alelu-i-ia!
Autor: Stelian V. Păcurar, fragment din volumul intitulat „Calea legii lui unu”, apărut în anul 2025 la editura Napoca Star din Cluj-Napoca
Sursa imaginii: https://sibiu100.ro/eveniment/foto-video-inceput-magnific-de-an-aurora-boreala-in-prima-noapte-din-2025/
