Doamne, nu Te îndepărta de noi
Și nu-Ți întoarce fața,
Căci nu ne-ai fost
Și nu ne ești oaspete…
Ci părinte…
Și oricât de răi
Și oricât de netrebnici ar fi copiii,
Tatăl nu tulbură fântâna plină de lacrimi
A râsului lor …
Doamne, nu ne părăsi!
Am batjocorit slava Ta
Am mințit și am iubit deșertăciunea,
Dar știm
Că numai la Tine este scăparea.
Ne ești Tată și ne ești Mamă
Și dacă ne-ai făcut din iubire
Scoate-ne la loc larg
Din strâmtoarea vâltorii.
Tată!
Ne-ai făcut din pământ – cupe de vin –
Și ne-ai dat olarului
Să ne ardă în foc…
Ne-ai făcut harpe sunătoare
Și fluiere tânguitoare;
Atinge cu mâinile Tale
Corzile sufletului nostru
Și suflă din nou în lemnul cântărilor noastre…
Tată!
Pentru ce stai așa departe de noi
Și-l lași pe tâlhar
Să atace ca fiara-n cărările dosnice?!
Nimiceste, Doamne, buzele lingusitorilor
Și limbile care vorbesc cu trufie.
Ocărăște pe frații
Care își iau toată partea
Doar din lumea aceasta…
Fă să se clatine temeliile munților
Și să involbureze apele mărilor,
Și vom alerga la Tine,
Din iubirea Ta
Ne vom urca singuri pe cruce
Și singuri ne vom reteza
Uscăciunile sufletului nostru.
Doar atunci
Ne vom aminti de câmpurile
În care am aruncat semințele
Primăverilor noastre,
Iar Toamnele împăcării
Vor rodi din nou.
Autor: Dorel Vișan
Sursa informației: Volumul intitulat “Cântece pentru glas și toacă”, 2017, Editura Școala Ardeleană
Sursa imaginii: https://www.facebook.com/lazarev.romania/posts/ce-inseamna-pacatul-si-indepartarea-de-dumnezeuuniversul-a-luat-fiin%C8%9B%C4%83-astfel-ma/2307013466241155/
