Astăzi mai privesc la stele;
Cerul nu mi le ascunde.
Mîine… cine știe unde
Mă voi întîlni cu ele!
Astăzi încă sunt o floare.
Mîine, cine știe!… Oare
va culege lumea zboruri
de parfum și de arome
ce le naștem și le creștem
în petale policrome?
Astăzi sunt un pui de aripi
Ce Pămîntul înconjoară
Și unește latitudini
Ce doar gîndul le măsoară.
Voi putea cîndva, din ceruri
Să privesc cum printre leruri,
Furnicarul firii bune
Se revarsă peste lume?
Astăzi sunt copilul care
S-a născut dintr-o visare.
Eu… un vis neastîmpărat:
Care cată poame-n raiuri
Printre sunete de naiuri.
Astăzi sunt sămînța lumii,
Cea din miezul ei crescută;
Coaptă în cuptor de gînduri
Dintr-o floare fără rînduri
Nesădită, nearată!
Floare slobodă și rară
Căci la trecerea pe ape
Ochii s-au oprit să sape
Sînul miezului luminii
Să-i zidească rădăcinii:
Leagăn, masă,- veșnice-
Florilor din sfeșnice
Din altarele iubirii.
Astăzi sînt… un fir de gînd;
Zburătorul căutat
De iubire, viață, moarte;
Astăzi pot să întrupez
Orice visuri, gînduri, toate
Cele ce ți le închipui!
Dar un lucru greu rămîne:
Și nimic nu este mîine…
Astăzi totul este clipa;
Mîine, totul e risipa!
Autor: Stelian V. Păcurar, fragment din volumul intitulat „Calea legii lui unu”, apărut în anul 2025 la editura Napoca Star din Cluj-Napoca
Sursa imaginii: https://stiri.md/article/stiinta/savant-imbatranirea-oamenilor-va-putea-fi-reversibila-peste-20-de-ani
