Oul, cubul și coloana,
Cununate în sărut.
Visul, chipul și femeia,
Rafinate absolut.
Un cocoș ce dă cîntatul,
Deșteptării unui vis.
Muza somnului, cîntată
În altarul redeschis.
Întreg visul unei nații
Stînd la masă în tăcere
Și privind prin poarta vieții
La Coloană, spre Înviere;
O coloană în avînturi
Ce înalță veac de gînduri
Spre lumină; dansul, gîndul:
Oul vieții sublimîndu-l.
Primul țipăt, nou născutul,
Cumințenia, himere,
Visul zborului țestoasei,
Danaide-n contemplare,
Un supliciu, un orgoliu,
O măiastră în văzduh…
Toate își așteaptă rîndul
Împletindu-se în Duh.
Sub sărutul marii porți,
Ne recheamă-n rînd pe toți,
Să îngenunchem în fața
Ei, Coloana lecțiune!
Un căuc de înțelepciune;
Nesfîrșit în rugăciune.
Autor: Stelian V. Păcurar, fragment din volumul intitulat „Calea legii lui unu”, apărut în anul 2025 la editura Napoca Star din Cluj-Napoca
Sursa imaginii: https://www.feeder.ro/2015/11/08/sculpturi-brancusi/
