Adriana Petre Petre este exemplul viu, care ne arată că nicio limitare nu poate opri un destin construit cu determinare, curaj și autenticitate. Speaker motivațional, mentor, antreprenor și autoare, Adriana Petre transformă vulnerabilitatea în putere și trecutul în lecții de leadership, aplicabile în viața reală.
Cu o prezență unică și o poveste care răsună profund în inimile oamenilor, ea a urcat pe scene naționale și internaționale, inclusiv pe platforma Maxwell Leadership, una dintre cele mai importante tribune de dezvoltare personală din lume. Discursurile sale poartă forța unui om care și-a depășit condiția, dar și delicatețea unui suflet care a învățat să se iubească și să își asume unicitatea.
Astăzi, Adriana Petre este o „resursă utilă” pentru mii de oameni – tineri, adulți, antreprenori, echipe, lideri. Prin autenticitate, inteligență emoțională și o capacitate rară de a conecta oamenii cu propriul lor potențial, ea inspiră transformări profunde și durabile.
Mirela Sinca: Cine este Adriana Petre?
Adriana Petre: Adriana Petre este un suflet care a ales să vină pe Pământul acesta. Și nu a ales întâmplător acest lucru, ci pentru a ajunge să se cunoască cu adevărat și să își găsească calea pe Pământ.
Mirela Sinca: Faptul că ai dorit să te cunoști prima dată pe tine, te-a împins, te-a ajutat, în dorința de a descoperi subtilități ale sufletului și în alte persoane?
Adriana Petre: Da, dar recunosc că intenția nu a fost asta dintotdeauna, să mă cunosc, pentru că a existat în viața mea perioada în care pur și simplu mi-am negat propria persoană, ființa, cum să zic? Și autocunoașterea aceasta a venit relativ recent, acum câțiva ani.
Mirela Sinca: Consideri că te-ai redescoperit sau e un proces de sine stătător, care a dus la acest punct?
Adriana Petre: Eu nu cred în redescoperire, eu cred tot timpul în reconstruire, cumva. Adică am adunat toate piesele alea și am creat un puzzle frumos cu ceea ce era acolo deja.
Mirela Sinca: Astăzi ești o persoană foarte iubită, apreciată. Mulți oameni, prin tine și în tine, au reușit să depășească anumite momente ale vieții, au reușit să își înțeleagă sufletul, să-l descopere sau chiar să-l accepte. Cum crezi că ai reușit să intri în sufletul lor? Care este mesajul pe care îl transmiți și vrei să-l transmiți?
Adriana Petre: Dincolo de orice teorie, în abordările mele stă la bază experiența proprie și fără experiență proprie nu cred că aș fi reușit nimic din ce am reușit până acum. Pentru că a existat o vreme în care îmi doream să controlez, să schimb, dar când am înțeles că doar prin exemplu personal pot să inspir – prin ce am trăit eu, prin modul în care am dus toate experiențele în a găsi o lecție din ele – practic asta a ajuns să inspire oamenii din jurul meu cel mai mult. Prin faptul că eu i-am stimulat, poate uneori chiar fără să vreau, să creadă în ei și să-și vadă și ei puterea aceea care există. S-au gândit mulți și mi-au spus: „Da, uite, dacă tu reușești și ai avea toate motivele să nu o faci (să nu te ridici dimineața din pat), dacă tu poți să faci asta, atunci și noi, cu siguranță, avem resursele alea în noi.”
Mirela Sinca: Acum ești speaker și ai fost invitată la foarte multe evenimente. Care consideri că a fost cel mai important și care ți-a dat cea mai mare satisfacție?
Adriana Petre: Cel mai important și cel mai frumos moment, în care am simțit efectiv că am putut să inspir și să adaug valoare, a fost cel de pe scena Maxwell Leadership, unde eu sunt parte din comunitatea Maxwell. Acolo am simțit, cu adevărat, impactul asupra oamenilor care au plâns alături de mine, au fost inspirați și mi-au dat un feedback frumos la sfârșit.
Mirela Sinca: Ești ambasador al programului „Nu Există Nu Se Poate”. Este un motto al tău sau este un „modus vivendi”?
Adriana Petre: „Nu Există Nu Se Poate” este un motto asupra căruia are drept de exclusivitate o persoană, cea care a inițiat programul respectiv. Eu am fost aleasă în programul acela ca exemplu de persoană care arată că „nu există nu se poate”. Și cumva am fost parte, în anul 2020, din campania aceasta care s-a creat la nivel național. Am fost singura din grup care am avut o situație în care am venit pe lume diferită, iar celelalte persoane au fost cumva fără situații atipice de viață, dar lucram – nu știu cum să spun – pe altă linie.
Mirela Sinca: Pe lângă faptul că ești speaker la aceste evenimente, unde bănuiesc că sunt multe persoane care participă, ai inclusiv contact și dialog direct cu persoanele interesate?
Adriana Petre: Cu mulți ajung să am contact direct după evenimente, pentru că așa mi-a crescut și comunitatea mea pe Facebook, pe YouTube. Multe persoane, în urma acestor evenimente, au venit spre mine și au vrut să fie inspirate în continuare. Eu creez conținut inspirațional de când mă știu pe Facebook; am început așa, doar cu poze și cu citate. Este una din dorințele mele dimineața când mă trezesc: cu asta mă trezesc în gând – „oare cine, în momentul acesta, are nevoie să vadă un gând pozitiv?”, un lucru legat de un mindset de creștere. Și fac asta cu toată inima. Pur și simplu creez un videoclip sau creez o imagine, o postare în care parcă-mi las sufletul să ajungă la persoana care caută acel mesaj. Și de multe ori am primit telefoane de la persoane care mă urmăresc doar ca să-mi mulțumească că sunt acolo pentru ele.
Mirela Sinca: Care consideri că sunt cele trei cele mai grave probleme din ziua de astăzi, ale societății în care trăim?
Adriana Petre: Una dintre probleme cred că ar fi insuficienta educație, care cred că – pe alocuri – lipsește cu desăvârșire și care poate să fie însămânțată încă de când suntem mici: lipsa de educație din familie, dar mai apoi din școală; după aceea lipsa echipării cu toate abilitățile necesare astfel încât omul să-și dorească singur să dobândească tot ce are nevoie și să-și dorească – cum mi-am dorit eu – să aibă o undiță și nu mult pește, cu care să pescuiască el însuși. Pentru că eu știu că de acolo vine adevărata satisfacție, pentru că la mine de acolo a venit. Și cam astea cred că ar fi problemele. Cred că ar fi bine să se încurajeze mai mult proactivitatea și ajutorul pe termen lung. Eu nu cred în ajutorul pe termen scurt, ci în ajutorul pe termen lung. Adică nu este sustenabil să ajuți o persoană doar pe termen scurt și să o ții dependentă de tine. Este sustenabil, în schimb, să-i oferi tot ce are nevoie ca să ajungă să-și câștige singură existența.
Aici voi aduce un pic în poveste pe bunica mea, pentru care îi mulțumesc Universului, lui Dumnezeu, că am avut-o în viața mea. Din pricina faptului că la vârsta de trei ani eu încă nu mergeam, părinții mei au fost dărâmați, dar bunica mea a fost omul care nu a crezut în ceea ce au spus medicii, în verdictul acela dat de medici. Văzându-i pe părinții mei fără resurse emoționale și tot ce a mai fost, eu stăteam în perioada aceea la bunica mea, iar ea a decis că nu va sta cu mâinile în sân și va face ceva în privința asta. Ca atare, a spus: „Nu, Adriana Petre va merge!”
Mirela Sinca: Iată una dintre experiențele tale, cu adevărat motivaționale, și care s-a petrecut încă de pe vremea când erai mică. Astfel de experiențe pot motiva oamenii. Și, într-adevăr, în ziua de astăzi există lipsa de motivare a copiilor, a tinerilor – în orice: pe plan profesional, dar și pe plan uman. Ce părere ai despre tineretul din ziua de astăzi? Cum vede tineretul familia? Dorința de a avea familie?
Adriana Petre: Nu știu, nu aș ști să zic foarte, foarte mult pentru că nu am interacționat cu tineri de vârstele acestea, care își creează o familie, dar văd multă frică acolo. Și poate … este o frică de necunoscut, este o frică de a-și asuma responsabilitatea, clar. Doar că există un lucru pe care eu l-am învățat în cadrul orelor pe care le-am făcut la teologie, asistență socială, și anume că tot la educație ajungem. Aveam un profesor, părinte, preot, care spunea că avem nevoie de multă educație, înainte de a avea copii, înainte de a ne căsători. Și dacă noi am ști ce competențe și ce abilități avem nevoie în momentul în care intrăm într-o căsnicie sau în momentul în care decidem să facem copii, atunci poate am decide mult mai conștient. Și acea frică despre care spuneam, poate să dispară. Nu mai ai de ce să îți fie frică în momentul în care îți creezi abilitățile și competențele.
Practic, cum văd eu lucrurile și cum le spun oamenilor de multe ori, este că diferența între un om care a reușit să facă un lucru și tine, cel care te uiți la el și îți dorești sau te compari cu el, nu stă decât într-un tabel cu niște competențe pe care persoana aceea le-a dobândit, le-a învățat. Te uiți ce a făcut el ca să ajungă acolo și tu ce poți face este să îți evaluezi competențele și abilitățile și nu ai decât să faci un lucru: să lucrezi la ele ca să ajungi acolo. E foarte simplu, după părerea mea. Chiar și oamenii care nu au încredere în forțele proprii, nu au încredere în ei înșiși – totul de acolo vine. Pentru că în momentul în care ai integrat și ai lucrat la tot ceea ce te aduce în a fi mai puternic, nu te mai pui la îndoială.
Mirela Sinca: Ești speaker și ești invitată la evenimente. Am înțeles că comunici cu cei care te urmăresc mult pe Facebook. Te-ai gândit vreodată să organizezi grupuri, nu foarte mari, mici, unde persoanele să poată intra în contact cu tine?
Adriana Petre: Am organizat pe Facebook, am o comunitate unde am mai pus materiale. Ce este drept, nu am învățat încă și nu știu modul acela în care pot să-i apropii un pic mai altfel pe oameni, pentru că și grupul de Facebook mi se pare încă puțin rigid. Adică m-am mutat cumva de la pagină la grup, dar nu am creat comunități așa micuțe de oameni să ne întâlnim „face to face” …
Mirela Sinca: În alte țări, de exemplu, se practică lucrul acesta. Și este foarte, foarte, foarte important, indiferent de vârstă, indiferent de statut social, pentru că dai posibilitatea oamenilor să se întâlnească, iar tu, ca speaker – tu, care ai ceva de transmis – dar inclusiv ei, între ei, pe urmă interacționează. Și pe lângă faptul că se poate face la nivel general și pe anumite teme, aici aș vrea să ajungem la un punct foarte sensibil în societatea de astăzi. Dintre cei care te urmăresc, cei care au participat la evenimente sau care poate ți-au cerut ajutorul: ai întâlnit și persoane cu probleme cu drogurile?
Adriana Petre: Da. Și nu numai – cu jocuri de noroc, cu droguri, cu diferite dependențe.
Mirela Sinca: Și, pe lângă problemele personale care i-au dus – și anturajul – la droguri, la jocuri de noroc, cum putem noi, ca societate, să-i ajutăm?
Adriana Petre: Din nou mergem la educație. Toată lumea vrea să inspire, să educe prin frică. Dar eu cred că, dincolo de frică, ar fi bine să ne uităm cu blândețe și iubire la cine suntem. Adică să se meargă pe o astfel de educație: să ne acceptăm. Pentru că în spatele unui om care se drogează stă o lipsă mare de iubire față de persoana lui, o învinovățire foarte mare. Eu, cu mine, pentru mulți ani am luptat să scap de vinovăție. Cea mai mare vinovăție pe care am avut-o a fost că am venit pe Pământul ăsta și că am adus multă durere în jur. Și în momentul în care am lucrat cu mine la lucrul acesta, am reușit să îmi dau seama că nu sunt o povară aici, pe Pământ, ci că tot ce am trăit a fost un dar. Și am mers în momentele alea cele mai grele, am mers în tot ceea ce am primit și am văzut că este chiar un dar până și faptul că pot să fac din lucrurile astea ceva frumos. E ca și cum primești un lut și poți să faci ceva cu el. Și am reușit să văd binecuvântarea și nu blestemul din tot.
Și atunci, dacă o persoană ajunge să stea cu ea însăși, să treacă dincolo de vinovăție și să se privească cu blândețe, să se accepte așa cum e, și să se gândească: „Ce aș putea face eu cu tot ce am primit de când am venit eu pe lumea asta?”, atunci poate trece dincolo de vinovăție. Să înțeleagă că ceilalți au oferit tot din ceea ce au fost ei, din tot ceea ce au învățat ei în viața asta. Pentru că un alt lucru pe care mi-a fost foarte greu să îl înțeleg a fost legat de toți cei din jurul meu, de ce au avut anumite comportamente față de mine. Și când am înțeles că nu a fost despre mine, ci a fost despre ei – și că și acum este despre ei. Pentru că eu acum, dacă ies în stradă, poate întâlnesc din nou un om care mă jignește, care spune ceva, dar mi-am dat seama că nu este despre mine, este despre omul acela. Omul acela, dacă nu mă acceptă pe mine, s-ar putea să nu se accepte nici pe el. Sau s-ar putea ca el să se afle în călătoria lui în viață undeva unde are de integrat anumite aspecte despre persoane cum sunt eu sau despre multe alte lucruri.
Și atunci, dacă ar fi să spun ce ar fi bine pentru ei, ar fi asta: pur și simplu să meargă foarte mult în acceptare și în trecerea dincolo de vinovăție, de frică, de rușine și de multe altele care s-au creat acolo.
Mirela Sinca: Tu acum și predai în școli?
Adriana Petre: Da, sunt mentor în școli. Sunt copii, predominant cu vârste între șapte și treisprezece ani, acolo. Copii cu care mă simt foarte bine. La început, când am început să lucrez cu cei mai mici, de șase–șapte ani, am avut de lucru cu mine, pentru că acolo era mai greu de integrat în perioada aceea. Pentru că eu, între cinci și șase ani, după cinci ani, când mintea conștientă devine tot mai trează, atunci am început să-mi pun întrebări despre mine. Și atunci am început să analizez, neavând curajul să merg spre autoritatea părintească de atunci. Eu am interpretat tot: am văzut ceilalți copii cum priveau oamenii, cum mă priveau, ce spuneau, și am tras o concluzie despre asta – că sunt aici din greșeală, că am venit pe Pământul ăsta ca o povară, să creez suferință. Și lucrurile acestea nu mi le-a mai scos nimeni din cap.
Și eu, chiar dacă am făcut, și nu mi-a lipsit niciodată curajul și activitatea de a face, asta nu însemna că eu eram bine pe interior și că încrederea mea în mine era bună. Asta era altceva. Și cumva am mers așa până acum câțiva ani, când eu am intrat în dezvoltare personală.
Dar la copii, cu cei mici, ei m-au oglindit, pentru că e clar că ne oglindim unii pe alții. Toți cei din jur – și cei cu droguri de care ziceam, și cei care sunt pe stradă – se oglindesc unii pe alții. Dar copiii oglindesc partea asta, și atunci am învățat că ei mă învață pe mine să-mi accept tot mai bine partea aceea, pentru că acolo am fost cea mai dură cu mine, în perioada aia de 5–7 ani. Și cum iubirea lor, maleabilitatea lor și toate darurile lor au vindecat și vindecă o parte din mine.
Iar ceilalți sunt foarte perceptivi în tot și îmi place să lucrez cu ei. Îmi place să zic așa că pun acum o sămânță, pe care cândva o să o crească. Pentru că așa s-a întâmplat și la mine: au fost profesori, au fost programe în școală care veneau și puneau doar o sămânță, spuneau lucruri. Și mi-am dat seama mai târziu că în mintea mea au rămas.
Și eu nu merg decât cu dorința asta, să arăt și să mă vadă pe mine. Ei mă văd prima dată, văd diferența aceasta și eu le arăt că dincolo de diferențele acestea stau darurile noastre și stau mult mai multe lucruri decât vedem noi. Și că e perfect, ok, să fim diferiți și să fim acolo, pentru că în diferențele astea ne găsim noi cu adevărat unicitatea.
Mirela Sinca: Ce proiecte de viitor ai?
Adriana Petre: Proiecte? Îmi doresc să creez un program. Chiar acum, de curând, am început să lucrez un pic la el. Îmi doresc să creez un program aliniat cu legile cărților lui John Maxwell. În special este o carte – „Cele 15 legi supreme ale dezvoltării personale” – unde sunt niște legi, să zicem, legea suferinței.
Și eu, lucrând la discursurile mele și la poveștile mele pe care le-am extras din toată viața mea și care spuneam că au o lecție la bază, am găsit o corelare cu legile respective. Adică am văzut unde aș putea aduce în completarea legii povestea mea și să creez efectiv un program care să fie un program-amprentă, puternic pentru diferite persoane.
Și, de ce nu, când se conturează mai bine, îmi doresc să ajung să scriu și cartea. Adică să o finalizez – lucrez la ea – va fi o carte pentru adulți.
Mirela Sinca: Eu îți mulțumesc pentru că ai împărtășit cu noi experiența ta de până acum. Îți dorim succes pe mai departe și sper să ne mai revedem și să ne mai povestești și alte lucruri frumoase din ceea ce faci.
- http://www.adrianapetre.com
Povestea Adrianei Petre nu este doar despre depășirea unei dizabilități, ci despre victoria asupra propriilor limite și despre puterea de a transforma durerea în dar. Prin discursurile, programele și mentoratul ei, Adriana deschide drumuri noi pentru cei care cred că „nu se poate”, demonstrând că adevărata forță vine din autenticitate și din curajul de a fi tu însuți.
Adriana continuă să inspire, să educe și să creeze context pentru evoluție – nu doar prin cuvintele ei, ci și prin prezența sa. O prezență care schimbă percepții, ridică bariere și construiește punți între oameni. Iar pentru cei care au întâlnit-o, mesajul rămâne același: „dacă Adriana poate, poți și tu!„
