Societatea românească a devenit un organism putred, din foarte multe puncte de vedere. Descompunerea “materiei organice” a societății românești, cu un teribil potențial efect distrugător asupra coexistenței sociale armonioase, pare un proces de neoprit.
Episoadele recente, petrecute la Alba Iulia, de Ziua Națională a României, unde nu s-a huiduit numai clasa politică ci și Imnul Național, fac o demonstrație elocventă în acest sens. Nesăbuința sau absurditatea unui astfel de moment de decădere al unei nații este evidentă prin simpla prezentare a faptelor, nici măcar nu mai sunt necesare complexe și adânci analize și cercetări sociologice, polițienești sau de orice altă factură.
Specialiștii din domeniul medical spun că moartea iminentă a unui organism viu face ca majoritatea organelor vitale să cedeze, într-un ritm și într-o ordine care sunt cauzate de un cumul de factori. Cert este că, chiar și într-un astfel de proces de degradare semnificativă a unui corp, premergător morții sale, există unele celule care se dovedesc a fi mai rezistente decât altele. Este vorba de celulele considerate “ultimele celule vii” din corpul afectat de inevitabila dezintegrare.
Deci … în tot răul acesta … se poate regăsi și un mare bine, căci “descompunerea” societală presupune divizarea unei scheme relaționale mari (corupte și incorecte), în mai multe scheme mai mici și cu adevărat funcționale, prin simpla rațiune a respectării unor “legi universale” (nescrise) de corectitudine și normalitate, care acționează cu sau fără înțelegerea sau acceptarea noastră, a oamenilor.
Dar care sunt, la modul concret, celulele societale încă active în țara noastră?
Ca o persoană implicată în jurnalismul social … nu mi-a fost greu să găsesc răspuns la această întrebare și … implicit … și o rază de speranță.
Celulele ce se încăpățânează să rămână active și să funcționeze sunt cele civice, sunt cele care, indiferent de lucrurile ce se petrec la nivel „macro”, își văd de munca lor asiduă și trudesc necontenit la menținerea în viață a “organelor vitale”.
Astfel de “unități fundamentale” ale vieții de român nu defilează pe bulevardele capitalei Unirii dar scot “de la naftalină” și afișează tricolorul doar în intimitatea propriilor suflete, spunând – seară de seară – câte o rugăciune înlăcrimată pentru neam și țară.
Astfel de “celule civice” fac ca un copil bolnav, căruia sistemul sanitar din România sau autoritățile competente în materie nu îi dau nicio șansă sau măcar speranță, să fie totuși salvat.
Astfel de “celule” găsesc resursele financiare (și de orice altă natură) să îngrijească copiii abandonați de societatea care a pierdut simțul raționalului în competiția de “uniformizare a bunăstării”.
“Celulele” acestea salvează biserici și mănăstiri de la prăbușire, menținând vie credința strămoșească și păstrând mereu ascuțită sabia Duhului, singura armă ce nu va fi niciodată mânuită de Inteligența Artificială.
Aceste “unităti morfofuncționale bazice” ale organismului societal românesc, atât de bolnav: opresc incendii de pădure acolo unde autoritățile închid ochii și se bucură că focul va ascunde urmele furtului necontrolat de lemn; duc mâncare și lemne de foc la bătrânele uitate prin cătunele părăsite din Munții Apuseni; ajută copiii supradotați ai țării să participe la olimpiade sau competiții sportive internaționale, devenind adevărați ambasadori ai României; duc colindul românesc în comunitățile compatrioților care au fugit în lumea largă mânați de foame și neajunsuri; fac documentare despre eroii neamului ce au fost uitați de manualele de istorie “moderne”; organizează spectacole caritabile pentru satele lovite de vicisitudinile naturii și câte și mai câte.
Acestea sunt celulele care vor aduce contagiunea emoțională de care societatea românească are atât de mare nevoie și care este singura formă de contagiune socială pozitivă ce implică răspândirea spontană a emoțiilor și a comportamentelor similare.
De ce?
Pentru că este singura modalitate de contagiune care are la baza Modelul Hristic.
De aceea, acum … în plin Post al Nașterii Mântuitorului … ar trebui să privim aceste “celule societale încăpățânate” cu recunoștință, recunoaștere și chiar dorință de sprijin, făcând în așa fel încât acțiunile lor să devină un răspuns concret al românilor la multele daruri pe care Dumnezeu Fiul ni le aduce prin întruparea Sa și prin nașterea Sa ca om.
–-
Sursa imaginii: https://www.radiotimisoara.ro/social/accidente-incidente/cinci-busturi-din-bronz-ale-unor-personalitati-din-istoria-timisoarei-au-fost-vandalizate-368489.html
